Cronica a ceea ce a s-a întâmplat aseară la Sala A.S.T.R.A. și cea legată de pelerinajul prin cele 3 Spitale de Pediatrie, nu se poate scrie ușor... De fapt, ce oare să vă spun , că a fost frumos...sau cum am spus în titlu, că a fost incredibil... Da...se poate spune și așa... Dar e puțin spus... Și nu ne putem scrie sentimentele înalte pe care le-am trăit aseară la A.S.T.R.A.... sau azi când am cântat alături de toți copiii bolnavi ai acestor spitale...
Rețin gestul lui Nelu Ivan, de aseară, de a mă îmbrățișa imediat după ce am cântat din inimă un colind... Gest spontan-remarcat și reamimntit azi de domnul Director Mihuț de la Spitalul de Pediatrie, gest care, în opinia domniei sale, spune totul despre ceea ce se întâmplă în sufletul nostru, al membrilor Cenaclului Lumină Lină, la concerte... Și așa a fost mereu... Bucurie, pace și iubire de Hristos...
Astăzi, însă, eram parcă în altă lume... Membrii cenaclului mi-au însoțit entuziaști prin spitale și au colindat cu atâta forță și dăruire încâît mi-a fost tare greu să-i mai opresc... Mai ales că vine vacanța... Ei, personalul de la cele trei spitale, se adresau micuților bolnavi ca în fața îngerilor, sau a unui public de o mie de oameni... Ba, cred că niciodată nu au cânta așa... Ca aseară, ca astăzi... Frumoși, clazi, prieteni și numai din suflet... Și ce frumos ne mai zâmbea Măicuța din Icoană... Sfioasă, smerită, limpede și generoasă... Ea, iubirea noastră... Maica Domnului...
Aceste zile rămân o emblemă pentru Cenaclul Lumină Lină și o provocare firească de viitor... Vin vremuri și mai bune... Le simțim... Maica Domnului e tot mai mult între noi... Ea și numai ea...
