Dragii mei colegi
Mâine e o zi mai deosebită pentru voi și pentru mine.
Cenaclul va cânta pentru prima dată în ultimii trei ani fără inițiatorul său,
și acest fapt îmi trezește o stare mai ciudată, mai specială, mai grea...
Fiind gazdă la hramul Bisericii T.B.C. , dar și naș de botez
al micuței Antonia, fiica Părintelui Emilian din Broșteni, am ales să vă las pe
voi singuri pe scenă, dar cu duhul și trăirile mele în inima voastră...
De fapt, spiritual nu voi lipsi și nu am cum să lipsesc...
Voi fi în glasul plin de frumusețe spirituală a dragului nostru Nelu Ivan, în
zâmbetul inegalabil și întregitor al minunatului Romică, în melancolia veselă
a fratelui Alexandru Dănilă, în simțirea sensibilă a dragului meu Andrei, sau
poate chiar și în blajinul Sorin Popa, omul care pune căciula demnității pe
orice chip de român...
Voi fi acolo și voi aștepta vești de la voi... Să nu uitați
să-mi scrieți și să postați pe FACEBOOK fotografii sugestive, prin care de la
distanță să refacem pentru prietenii de departe atmosfera acestui concert...
Alexandru! Așa a fost să fie... Chiar la Valchid și îmi cer
iertare... Dar, îți promit că nu e ultimul nostru concert la Valchid... Așa să
cântați de frumos, pentru ca părintele și satul să vă readucă cât mai curând acolo...
Și să fiu și pe scenă... În semn că sunt cu voi...puneți o masă și un scaun pe
scenă... Semn că nu sunteți singuri ... Și vă promit un mare recital... Fiți
puternici și hotărâți! Fiți Cenaclul Lumină Lină!
Curaj! Doamne Ajută!