LA VISCRI A ÎNVIAT DIN NOU NEAMUL ROMÂNESC!

Viscri! În sfârșit pot spune că i-am găsit pe români la ei acasă... În România... În acest minunat Viscri, locul în care Cenaclul Lumină Lină a doborât recordul de iubire și de identitate absolută, în urma concertului de ieri...

Ziua s-a însuflețit de dimineață, când după Sfânta Liturghie, primul nucleu al Cenaclului a fost rânduit să energizeze sufletele oamenilor cu pricesne sensibile. Am lăcrimat împreună cu Maica Domnului în cântecul ce ne numește pe noi oamenii, fii lacrimilor sale... Lacrimi, lacrimi, lacrimi... Părintele Gheorghiță, excelentul nostru organizator, lăcrima și el, la auzul pricesnelor, și totul anunța o seară deosebită...

La ora 16 fix, Cenaclul Lumină Lină a dat startul concertului... Și încă de la prima piesă LA UMBRA CRUCII TALE, lumea a început să cânte... Cu dor, cu iubire, cu tărie... Ce a urmat e greu de redat în cuvinte. Chiar acuma când scriu, la aproape o zi de la terminarea concertului, am o bucurie mare, mare de tot... Mă simt fericit să scriu aceste rânduri și nu izbutesc, să găsesc cuvintele cele mai potrivite pentru a vorbi de acest cenaclu...

Mă uitam la un moment dat la colegii mei... Erau însuflețiți... L-am privit pe Nelu Ivan și am înțeles din privirea sa că totul este bine... Că suntem împliniți ca oameni, ca misionari, ca iubitori de cer și de neam... Nu am mai avut sentimentul morții neamului românesc, ci pe acela al învierii sale... Mi-au dat și mie lacrimile pe drumul spre casa... Obosit, extenuat, lucid și plin de iubire... 
Viscri însemnase totul... Sau aproape totul... Borna 260 pe drumul Golgotei neamului românesc... Cu oamenii săi absoluți și plini de farmec natural... Cu patriotismul sincer al acestor țărani, cărora aș vrea să le sărut cu smerenie dreapta și fruntea brăzdată de doruri... Cu acești copii de țărani frumoși... Mai frumoși decât cei de la oraș... Mai frumoși decât toate florile pământului... Copiii care timp de două ore și jumătate au cântat frenetic și expansiv...  Ei, cei ce vor asigura viitorul poporului român...

Ieri, la Viscri am scris istorie... Ieri am întâlnit neamul românesc ACASĂ!

ÎN VISCRI

Acasă la poporul meu,

În Viscri, satul de splendoare,

L-am regăsit pe Dumnezeu,

Și lacrima care nu doare.

Acasă în Ardealul meu,

În Viscri, sat cu doruri multe,

Cântând de bine și de greu,

Au fost români să ne asculte.

Acasă în pridvor de rai,

Într-o duminică frumoasă,

Iubirea s-a aprins în grai,

Suavă, dulce și sfioasă.

Acasă în blândeți de cer,

În Viscri, și în amintire,

Am început din nou să cer,

Lumină, luptă, nemurire.

PĂRINTELE CĂTĂLIN DUMITREAN

dumitreancatalin@yahoo.com