Părintele și părinții din biserică erau vizibil
transfigurați... Cântau alături de noi, alături de minunații lor creștini și
păreau împliniți... Iernutul devenise vatră românească autentică, loc de preamărire a istoriei și de devenire a prezentului... Am continuat să menținem
această atmosferă aproape trei ore... Nu ne-a fost greu, pentru că am întâlnit
un spirit naționalist autentic și liniștitor... Îi vedeam pe strămoși intrând
în inima noastră... Pe toți acei eroi
care, odinioară, chiar aici la Iernut,și-au dat sângele pentru demnitatea
neamului nostru românesc...
Oboseala trecuse. Monotonia de la începutul concertului se
spulberase definitiv, iar lumea era frumoasă... Ochii se împânzeau de lacrimi,
iar cântecele am dorit să nu se mai sfârșească... Pe noapte, am plecat greu din
Iernut... Cu ferma promisiune că vom reveni după Sfintele Paști, la anul
viitor, spre a face un concert mai mare în aer liber...
La Iernut parcă am fost nu într-o lume, ci într-un colț de poveste... Iernutul m-a liniștit și m-a făcut a simți casa poporului meu... Un sălaș de istorie și de iubire cerească... Mulțumim Iernut... Ne e
deja dor de tine!