Bună ziua, doamnelor și domnilor, sunt Cosmin Rus și am
deosebită bucurie de a-l avea astăzi invitat pe Părintele Cătălin Dumitrean.
Motivul acestei convorbiri, Cenaclul Lumină Lină și proiectele sale. Este o zi
de vineri și sperăm să ne auziți, ca de fiecare dată, cu aceeași bucurie.
C.Rus:
- Părinte, Cenaclul are proiecte la fel de îndrăznețe
ca și până acum?
Părintele:
- Parafrazându-vă aș putea spune că Cenaclul
Lumină Lină are probleme ca și până acum, dar și mult curaj spre a merge mai departe...
C.Rus:
- Vreți să spuneți, că este greu să fi conducător al
Cenaclului Lumină Lină?
Părintele:
- Eu sunt mai degrabă părintele și fratele celor
ce sunt acolo... Poate chiar prietenul lor... Este o splendoare și un risc
asumat. M-am implicat până la identificare cu toți colegii mei. Am riscat să îi câștig pe unii, ca duhovnic, ca frate, ca prieten, tocmai pentru că
m-am comportat firesc cu dânșii pe unde am mers... Mi-am asumat destinele lor, până la a le trăi fiecare durere și bucurie... Fiind frate nu am mai putut fi
părinte, dar vorba Apostolului Pavel, am semănat ca alții să culeagă roadele. Un duhovnic este omul care trăiește până la capăt destinul celor ce-l însoțesc... La fel și prietenul adevărat... E prezent la greu... Și camaradul de luptă...
C. Rus:
- Vă rugasem înainte de emisiune să ne vorbiți
tocmai de aspectele nevăzute din viața cenaclului și m-ați privit mirat? Oamenii
văd succesele misionare și consideră că e destul de simplu.
Părintele:
- Dacă m-ați întreba ce port în spate, apoi să
știți că mi-e destul de greu ca să vă răspund sincer. De aceea m-a surprins
această provocare făcută în biroul meu, acum când ne pregătim de un mare
eveniment, venirea Patriarhului României la Sibiu... Și la noi, aici, la Radio
Trinitas... Dar, dacă vrei un răspuns cât de cât sincer, du-te și stai de vorbă
cu fiecare... Ei sunt o parte din viața mea... Toți colegii din cenaclul... Le
știu pulsul... le știu orele de trezire și de adormire... M-am făcut una cu
nevoile lor... Și nu aștept recunoștință. Doar să fie corecți și dăruiți acestui
proiect... Să fie la fel...
C.Rus:
- Pot fi și altfel? Am văzut că sunt minunați pe
scenă!
Părintele:
– Da, așa este sunt minunați și luminați de Duhul Sfânt... Dar... În Cenaclul Lumină Lină rămân doar cei tari și
hotărâți să facă misiune... Cei care vin din rațiuni de delectare, de vocație
artistică, sau că e frumos să mai ieși pe undeva, să-ți faci o prietenie, o
slăvire deșartă nu stau... Se duc... Motivează că pleacă la un Dumnezeu mai
superior... Ori misiunea creștină cere perseverență și iubire...
C.Rus:
- Cum?
Părintele:
- Ați auzit de cuvântul: PÂNĂ LA CAPĂT... Eu l-am
aplicat... M-am străduit să țin Cenaclul până la capăt... Pentru că am iubit
ceea ce am făcut... Am făcut de dragul lui ceea ce am făcut, de dragul
neamului... Când mă scol dimineață, mă uit pe fereastră și lăcrimez... Am
întotdeauna două lacrimi: ARDEALUL ȘI MAICA DOMNULUI... Lumea poate să creadă
ce vrea, că poate bravez, că poate am dorințe de slavă deșartă, că vezi Doamne
ortodoxia e PATERICUL și atât... Îi las în pace... Eu lăcrimez și voi lăcrima
până la moarte... Pentru Ardeal și Maica Domnului...
C. Rus:
- Ce este Ortodoxia?
Părintele:
- Ortodoxia mea este iubire... Iubire de
vrăjmași... Iubire de cei iubiți... Să rămâi cu ei până la capăt... Eu nu văd
în ortodoxie, să te ascunzi pe după un stâlp la o Vecernie, când vi seara la
slujbă, și să spui: Vai ce m-am liniștit... Ortodoxia mea e plug în ogorul cel
greu al neamului... Să te urci în mașină și să te duci cu Icoana Maicii
Domnului cu glasul tău până în ultimul cătun al patriei... Nu ca să mănânci o
supă de casă sau să te laude lumea... Nu! Ci ca să retrezești neamul...
C. Rus:
- Da poate unii contestă acest mod de viață?
Părintele:
– Contestă cei ce se contestă doar pe ei înșiși... Altceva nu spun..
C. Rus:
- Cum, a merge la Prislop, nu e un mod de viață
creștin?
Părintele:
- Ba da, dar nu mă ispitiți așa... Până mergi la
Prislop, dă-ți banii de benzină pentru a merge la a vorbi cu o bătrânică
într-un sat... Mânăstirile trebuiesc lăsate la locul lor... Crucea Părintelui
Arsenie e fapta... Crucea Părintelui Arsenie e misiunea...
C.Rus:
- Cenaclul merge mai departe?
Părintele:
- Cenaclul caută drum spre inima oamenilor...
Știu că putem schimba fața românilor și inima lor... Cândva, peste ani, când vom merge la Judecată, le
spuneam odată colegilor mei, veți vedea că cea mai prolifică perioadă a faptei noastre creștine a fost timpul misionar săvârșit sub auspiciile Cenaclului Lumină
Lină... Dar, până atunci mai e... Deci, mai avem de lucru... La treabă!