HOGHILAG... AȘA A VRUT DUMNEZEU...POVESTEA 400...

Hoghilag :LOCUL: Biserica din localitate. Spectatori: circa 200 , poate chiar mai numeroși ținând seama de numărul copiilor care au fost prezenți pe durata întregii manifestări. Organizarea: Ireproșabilă. Părintele Alexandru a făcut tot ceea ce este omenește posibil ca să ne simțim bine și așa a fost. Calitatea spectacolului: Colegii au fost relaxați, dezinvolți, marea majoritate a cântecelor alegându-se pe loc. De altfel a lipsit din motive binecuvântate Ștefan Ion, astfel că noi înșine ne-am realizat sonorizarea tehnică, după propria pricepere, dar a ieșit bine. Noutăți: Membrii Cenaclului Lumină Lină au adus cadouri, 150 de pachete cu dulciuri, jucării etc, pentru copiii satului. A fost un moment emoționant.

   Părintelui Alexandru îi suntem fideli prieteni și colegi statornici, așa că nu am putut ca anul acesta să lipsim de la acțiunea caritabilă oferită parohiei Hoghilag, mai ales că ne doream să încheiem anul într-un decor rustic, cu un concert într-un mediu rural, așa cum este obiectivul Cenaclului Lumină Lină, acela de a fi mereu lângă oamenii simpli. Zis și făcut. Am fost la Hoghilag și am reușit să realizăm un program frumos, cu cântece variate, fără excelențele concertelor de sală, dar cu un entuziasm remarcabil, venit din partea copiilor satului. Copiii care așteptau darurile și pe Moș Crăciun.

  

  Pus în fața situației de a gestiona partea tehnică, Sorin Popa a făcut față momentului, ba mai mult, a și cântat și totul a ieșit bine. Nelu Ivan s-a simțit bine în fața acestor prunci, l-am observat cum în anumite momente îi străluceau ochii de bucurie, văzând entuziasmul copiilor. Și Romică ne-a întărit mărturisirea. Vocea sa sună limpede și aduce a blândețe de strămoși, ba mai mult el singur face cât o echipă întreagă, atunci când glasul său, într-un stil propriu și inimitabil, se desfășoară uluind asistența. Andreea e mereu aceeași. Cântă frumos și pune mult suflet în tot ceea ce face. Iar Părintele Doru Gheaja, mit al istoriei cântecului patriotic, ne oferă toate circumstanțele de excelență, la orice concert ar fi dânsul prezent.

  

   Ultimul concert al anului, a fost chiar cel cu cifra 400. Poate că nu știați asta. La Iași va fi GALA 400, dar Dumnezeu a vrut ca statistica concertelor să atingă borna 400, tocmai la

Hoghilag. De ce oare? Răspunsuri a rfi mult. Poate că Părintele Alexandru merita o astfel de programare. Poate că Dumnezeu a vrut să ne smerească și să ne facă să nu mândrim cu marile concerte din sălile de orașe. Poate că rostul Cenaclului Lumină Lină este tocmai acela de a fi mai mult lângă oamenii de la țară. Acolo trăiește de fapt România eternă. Și cred că, acei copii de la Hoghilag, sau cei în genul lor, sunt singurii care mai au șansa de a nu-și pierde identitatea creștină și ortodoxă. Viitorul ne va da sau nu dreptate... 

DOR DE COLEGII MEI...

Dragii mei colegi și prieteni!

În primul rând, vă rog să citiți până la capăt acest mesaj. Orice silabă scrisă este un dor, un oftat, o iubire...

   În al doilea rând, mi-e dor de voi, mai ales că de la Hoghilag, a trebuit să plec repede, cu Părintele Doru, pentru a ajunge la ziua tatălui meu... Era vital să fiu acolo și am reușit să fiu și cu voi, și cu el... Nu am ajuns să vă îmbrățișez, să vă dau un telefon ca să vă mulțumesc, să fiu atent cu voi... Și iată, acum, în loc scriu cronica cenaclului, tot la voi mă gândesc, tot vouă vă scriu. oare sunteți bine, oare pot să vă ajut cu ceva, oare zâmbiți?

   Credeți-mă însă că nu mi-e greu să mă împart. Ba chiar este atâta de frumos. Să arzi de dorul altuia, să fi atent cu el, să dai un telefon, să așterni două vorbe pe net, sau pe un sms... Mai ales că atunci când prețuiești pe cineva parcă tot timpul vrei să ți legătura cu acela... Un semn cât se mic, înseamnă o clipă de rai...  Când iubești te faci până la urmă țăndări și ești acolo unde trebuie. dar iată că la Hoghilac eu nu am ajuns ca să vă mulțumesc,  vouă și Părintelui Alexandru, dragului Nelu Ivan, scumpului Romică, și tuturor... Voi, o parte din cel mai fericit destin al sufletului meu... Deci:VĂ MULȚUMESC!

Vine acum un timp fără voi, dar o să caut să vă port în suflet!

O să caut să vă mai sun, să mai scriu pe aici, pe blog... Păcat, păcat că Mediașul nu s-a unit cu Sibiul, ca să fim doar un singur cartier... Vă dați seama că eram tot timpul împreună...

Scriem cu drag, deși scriem mai rar. Este o perioadă în care se numără fulgii de nea și atâtea concerte frumoase. O să reușesc până la urmă să redactez și cronica de la Hoghilag, deși nu ma reușit să intru deloc până acum pe internet, dar simțeam nevoia să vă spun că semne bune anul are și deja fac proiecte pentru programul de viitor. Altădată scriam mai mult și erau mai puține realizări. Astăzi, scriu, dar cel mai important este că există o echipă complexă a cenaclului, care reușește să-și transmită mesajul în tot mai multe comunități.

Deși, poate pentru unii rămânem doar un simplu echipaj de fior artistic, eu cred că Cenaclul Lumină Lină este ceva mult mai mult. Și dacă, mă întrebați ce este, înseamnă că voi înșivă credeți că suntem doar un leac artistic la vremuri tulburi. Nu, noi suntem o echipă a Maicii Domnului trimisă spre ridicarea multora. Și, deși, în aceste vremuri mai că îți vine să nu mai faci nimic, noi nu am căzut în această cursă. Noi, încă facem și vom mai face!

În anul care urmează Maica Domnului va d aniște semne importante. Mai ales membrilor săi. Le va arăta dragostea cea mai frumoasă, prin niște întâmplări pline de împlinire. Pentur că misionarii din Cenaclul Lumină Lină sunt special ocrotiți de Măicuța. Ei și familiile lor. O să fie semne mari: Pregătiți-vă! Va fi bine!

Mi-e dor de voi!

Vouă?

Părintlele Cătălin

MESAJ DE LA PĂRINTELE CĂTĂLIN ȘI CRONICA UNUI MARE CONCERT!

Ieslea e liniștită acum. Pruncul se uită în ochii voștri și spune: Aprinde-ți LUMINA LINĂ!Voi sunteți așa de dragi sufletului Meu! Copiii mei buni”Și eu privesc acum spre Prunc. Ce ochi suferinzi. Da, e Crăciunul și Pruncul e atât de blând. Iar drumurile cenaclului sunt scară de argint spre Rai! Dragostea, dragoste învinge și de aceea existăm NOI! Se aprinde lumea de iubire. Hai, hai să fim și noi mai buni, căci ce oare ne mai ține în chin și în întuneric? Hai să mergem către Rai și să nu ne mai oprim. Pentru că NOI trăim ceva extraordinar!Mă înțelegeți? Dragi colegi, dragi prieteni, minunații lui Dumnezeu!Hai să fim uniți!Nu pierdeți această șansă!Raiul există! Și la răscrucea spre Rai există o tăbliță din ce în ce mai plină de lumină. Pe ea scrie doar atât: Cenaclul Lumină Lină!

Sibiu. Locul: Casa Armatei. Spectatori: 700. Atmosfera: Unică, așa cum a fost în toate concertele de la Sibiu. Public ales, lume entuziastă, oameni care iubesc până în ultima fibră a sufletului lor Cenaclul Lumină Lină. Organizarea: ireproșabilă. Fii duhovnicești ai părintelui Cătălin s-au ocupat de fiecare detaliu al acestei acțiuni și nu s-a precupețit niciun efort pentru ca spectacolul să fie unul reușit, iar membri cenaclului să se simtă ocrotiți în ”casa” lor. Așa s-a putut naște un concert adevărat. Noutăți: Au revenit în spectacolul cenaclului Grupul Folcloric din Slimnic și Cassiana Grădinaru cu o poezie absolut deosebită.  Nota concertului: Evident 10, plus o sută de puncte ca bonus, pentru acest public amiral.

   Știam că la Sibiu totul va fi bine. Ne pregătisem cu suflet pentru acest concert și sibienii solidari cu onoarea orașului lor au dovedit unitate, ascultate, coeziune și lipsă de orgolii. Astfel că o echipă de aproape 60 de oameni a trudit la buna reușită a acestui concert. De la omul de rând care apus afișe, până la echipa bazarului de obiecte religioase, în scopul strângerii de fonduri caritative, totul a  fost impecabil. Un exemplu de iubire de cenaclu, de jertfă și de demnitate, așa cum sibienii au realiza la concertul din orașul lor. Va rămâne concertul anului, la concurență doar cu cel din 4 AUGUST, tot la Sibiu desfășurat, având n vedere emoția absolută a unui public care-și iubește cenaclul și poate că și pe cel care i-a dăruit viață.

   

   La Sala Armatei, cenacliștii au simțit pe sufletul lor ce înseamnă să ai în față un public adevărat. Și au realizat un concert impecabil. Nelu Ivan a făcut să tremure și ultima coardă a  sufletului uman, atunci când a spus cu atâta candoare: LA TOT OMUL DE CRĂCIUN/ ARDE LUMINA ÎN CASĂ/ ȘI DE-O FI RĂU ȘI DE-O FI BUN/ ARE CEVA PE MASĂ/... Superb, să cânți în fața a sute de oameni care te iubesc, iar Cenaclul Lumină Lină ne oferă tocmai această nobilă oportunitate, pentru că, repet, e mare păcat că talente muzicaledeosebite, așa cum sunt colegii din echipa cenaclului, să nu aibă astfel de oportunități artistice și un public numeros ... Mulțumim!

   

   Romică a fost ca un principe. Un stil autentic  de colind , un stil oportun și adevărat. Romică e unic în tot ceea ce face și atrage iubire pe oriunde merge... la fel și Părintele Alexandru...la fel și Sorin și Vlad... imperiali și calzi în lirica destinului lor... Cu dânșii totul pare posibil. Și nu îl uit pe Andrei Lazăr ”sfinxul” cu șapte inimi și un talent muzical impecabil. La fel și Andreea care cântă cu vis, și aduce liniște în suflete. De Ștefan nu mai scriem nimic. El este infrastructura fără de care totul ar fi foarte greu...

   

  Și acum să vorbim și de Părintele Doru Gheaja. Doamne ce frumos ne luminezi viața, pentru că ni l-ai dăruit ca un talisman. Forță, echilibru și miracol ceresc. Ne ajută enorm de mult în tot ceea ce face. Un model de exprimare, un amestec de geniu și incredibilă iubire de neam. Și

sfinția sa aparține acum Cenaclului Lumină Lină. Iar la Sibiu a fost la fel de măreț, de fierbinte și de cuvânt. Un suflet luat din cetele pilduitoare a le arhanghelilor neamului românesc. Mulțumim Părinte Doru! Rămâneți cu noi că este bine și noi prinde-m viață: TU EȘTI FRATELE CEL MARE/ ȘI-AI GRIJĂ DE FIECARE- versuri care vă sunt destin și pentru dumneavoastră și pentru noi, cei ce vă iubim cu toată inima...

La Sibiu s-a scris istoria concertului 399 al Cenaclului Lumină Lină. Așa a fost să fie! Incredibil de frumos! La mulți ani! 

SUS, SUS, SUS LA JINA SUS!

JINA. LOCALȚIE: Biserica satului. SPECTATORI: Mai mulți de 500. ORGANIZARE: Părintele Lucian Negrilă a fost o gazdă excelentă, un om deosebit și un minunat român. ATMOSFERA: Specifică mărginenilor, adică un amestec de vibrație românească și bucurie duhovnicească.

Inițial, mărturisesc că doream ca să ajung la Jina mai ales pentru a oferi familiei frumoase a Părintelui Negrilă un dar din partea colectivului mai larg la Cenaclului, știind că oamenii aceștia sunt cu totul și cu totul deosebiți și având și noi cenacliștii o legătură ”de suflet” cu distinsa familie a părintelui. Apoi, mi-am dat seama că trebuie să punem pe același palier și dragostea mărginenilor de frumos, de colind și de cântec național și nu ne-am înșelat. Părintele Lucian, cei dragi din casa sa și Comitetul parohial,  au făcut tot ce au putut ca noi să realizăm un bun spectacol și să aducem în inima localnicilor câte ceva din marea iubire a lui Dumnezeu pentru oameni.

La Jina concertul a fost bun, blând și presărat de emoție. Ca de obicei, în prim planul acțiunii noastre a fost Părintele Doru Gheaja și Nelu Ivan, dar să nu-l uităm nici pe Sorin Popa, pe Ștefan sau pe Andreea, toți laolaltă reușind să pună mai presus orice, interesul pentru Sfânta Biserică. Și de aceea, ei cei care nu au avut nicio legătură ființială sau emoțională cu Jina, oameni care sunt gata mereu de jertfă pentru Hristos, au făcut efortul de caracter ortodox, acela de a veni acolo și de a deveni oarecum compatibili cu marea familie a localnicilor, cu bunul lor simț practic românesc și mai ales cu specificul datinilor de Crăciun. Mulțumim familiei Negrilă și promitem să revenim aici cât mai repede. Sunteți în inima noastră!

LA BRATEIU...aproape de Hoghilag....

Brateiu. Locul: Căminul Cultural. Spectatori: circa 300. Atmosfera: deosebită. Au fost prezenți, în deschidere mai mulțicântăreți de muzică populară, care au încălzit publicul. Păcat însă că unii dintre „rapsozi” nu au evitat cântecele lumești, uitând căne aflăm în Post. Calitatea spectacolului: Cenaclul nu a avut o formulă completă, dar cei care au fost pe scenă și-au făcut pe deplin datoria. Plusuri: Sorin Popa a reușit din nou să producă emoție colectivă, colindele sale fiind foarte bine gustate de public. 

    Drumul spre Brateiu l-am făcut cu mare drag. Deși, trebuia să primesc zeci de persoa
ne la spovedit, la Biserica de pe strada Dealului, am pus mai presus de orice dragostea față de cenaclul nostru. Și mai ales respectul pe care îl port față  de colegul meu Romică, cel care ne-a invitat să facem o ”surpriză” prietenilor din Brateiu. Mă frământam că o să las oamenii fără duhovnic în acea zi, mai ales că aveam și alte probleme tehnice la biserică, dar am spus că orice se poate atunci când iubești o echipă, mai ales că preotul trebuie să facă ”totul în toate”, și să facă față la orice solicitare, astfel că nu puteam lipsi de lângă colegii mei, mai ales că Sibiul nu este așa de departe de Brateiu.Spre mirarea mea, am întâlnit niște oameni deosebiți de interesați de Cenaclul Lumină Lină, prietenii din Brateiu, care au fost și marți la cenaclu, la Mediaș, și acum veneau să ne vadă din nou. Le-am simțit dragostea de cenaclu și am înțeles că dincolo de orice comentariu al nostru, există oameni pe care cenaclul a avut puterea de a le schimba caracterul și a-i face dependenți de orice astfel de clipă istorică,așa cum sunt clipele oferite de grupul nostru.

   

   A   fost frumos la Brateiu. Emoționant. Și chiar am realizat un recital bun, cu oameni care au plecat acasă având ochii plini de lacrimi. Oameni buni, români curați și demni. Creștini fără de care România ar arăta mult mai tristă. Păcat că acestor oameni, unii așa ziși ”artiști”, rupți de orice Dumnezeu, dezrădăcinați de adevăratele tradiții, le-au oferit  în sală un program chipurile folcloric, ca să nu mai scriu de alte ciudățenii din culisele și din afara scenei. Organizatorii au fost însă foarte bine intenționați și până la urmă prezența Cenaclului Lumină Lină a salvat oanoarea semnificației Crăciunului.

   Ca de fiecare dată am fost incisivi și curajoși. Am spus adevărul pe față, am făcut ordine în publicul mai nărăvaș și ma cântat melodiile noastre naționale. Cu demnitatate. Și bine am făcut. Așa că, întâlnirea d ela Brateiu, foarte aproape de Hohilag, a fost un preambul la ceea ce va fi în27 la biserica de acolo. Deoarece, la sfârșit, marea majoritate a credincioșilor ne-au spus simplu: Nu vă uităm! Ne vedem în 27!

Părintele Cătălin

LA MEDIAȘ ÎN ATMOSFERA UNUI CONCERT ADEVĂRAT!

Mediaș. Sala Traube , ora 18. Spectatori: circa 500; Noutăți: Momentul excepțional al omagierii de către Părintele Cătălin Dumitrean și Nelu Ivan a grupului Motto, minute în care componenții grupului au venit cu toții pe scenă, clipe parcă rupte dintr-un vis divin și evident de neuitat. Prezențe: Au revenit în echipa cenaclului Părintele Nicu Vlad și Florin Loloiu la orgă. Calitatea organizării: Foarte bună. S-au depus eforturi considerabile pentru aducerea publicului la concert, prin afișe, invitații și o bună mediatizare media. Nota concertului: 10. 

  Am ajuns la Meidaș emoționați de perspectiva acestei nou întâlniri, Cenaclul Lumină Lină desfășurând practic concertul cu numărul 495. Dar mai emoționați au fost colegii medieșeni, mai ales că este foarte greu să cânți în fața compatrioților și să te produci artistic acolo unde

oamenii te cunosc și ca bun cetățean, coleg sau credincios al urbei de fiecare zi. Și totuși, Nelu Ivan, Romică și Părintele Doru Gheaja-cu vocile lor superbe s-au autodepășit, alături de toți ceilalți membri ai cenaclului, care au ostenit frumos și sincer pentru realizarea unui bun concert.

   Debutul l-a avut Andreea Tecar care a interpretat curat și blând troparul Nașterii Domnului, iar apoi Nelu Ivan a oferit cu empatie profundă dulceața cântecului LA TĂT OMUL DE CRĂCIUN. Vocile lui Romică și cea a Părintelui Alexandru au sunt divin la cântecul LÂNGĂ IESLEA MINUNATĂ NE ADUNĂM, triluri de har ales, parcă arvunite de însuși Dumnezeu pentru a lăsa pe pământ bucurie.

  Conducătorul cenaclului, a încercat să deschidă și vocile oamenilor din public și nu a fost nevoie de prea mult efort pentru ca toată sala să cânte împreună colinde vechi și noi. Remarcăm priza la public pe care o produce Sorin Popa și excelentul aport al colegului Vlad Părău, care a interpretat două piese minunate. Și, să nu-l uităm pe Andrei Lazăr, cel care a oferit sprijin legitim și consistent tuturor colegilor, la marea majoritate a melodiilor.
  
   Ștefan Ion la orgă a primit ajutorul colegului Florin Loloiu, pe care-l felicităm pentru sprijinul camaraderesc și efortul deosebit de a veni și de a sprijini Cenaclul Lumină Lină,

dovedind tărie de caracter și recunoștință pentru părintele său duhovnic, colaborare care sperăm să rămână la fel de frumoasă și pe viitor. Deasemenea nu-i uităm pe cei din echipa de asistență organizatorică, aproximativ șapte persoane care au avut și ei rolul lor fecund la buna realizare a concertului.
   Medieșenii, atât colegii, cât și publicul, au fost gazde ospitaliere pentru sibieni. A fost concertul lor în primul rând și ne-am simțit bine la dânșii acasă. Am, venit din Sibiu, din Alba Iulia, din Blaj, din Dumbrăveni ca să le simțim dragostea și am plecat acasă înmiresmați de jertfa lor colegială, și mai ales de buna cuviință a acestui cald public, care rămâne pentru noi un model al genorizătății și receptivității artisitice.
   Să nu uităm și de felul superb în care și-a desfășurat recitalul Părintele Doru Gheaja. De la efervescența cântecelor patriotice, trecând prin momente de destindere oferite bunilor spectatori-credincioși șți până la pulsul sacru al colindelor noastre străvechi, tot ceea ce a făcut Părintele Doru este impecabil. Sfinția sa rămâne un model de consistență, de tinerețe fără bătrânețe și de iubire, pentru noi colegii mai tineri din Cenaclul Lumină Lină.

CENACLUL LA MEDIAȘ SAU BUCURIA DE A FI MAI FIREȘTI!

Mediaș. Un concert mult așteptat în ”patria de spirit” al colegilor Nelu Ivan și Romică.

O emoție în plus, datorită faptului că există acești doi oameni deosebiți, fără de care viața mea ar fi fost mult mai pustie, iar Cenaclul Lumină Lină ar fi avuto strălucire mai mică.

Mediaș. Locul în care există un nucleu frumos de folkiști, dar del a moartea Cenaclului Flacăra, muzica la chitară trăiește doar din amintiri și din unele zvâcniri de ”noutăți”. Și este mare păcat ca oameni talentați, care ar fi putut fi adevărați ”artiști emeriți” ai României, să nu aibă o scenă, un producător, un Adrian Păunescu care să le propună ”producția” și dincolo de limitele unui oraș. Fie el și Mediaș, localitate cu oameni buni și cu suflete deosebit de frumoase. Păcat, de aceste talente și de darul pe care îl au primit de sus.

Mediaș. Pentru noi există o minune și această revelație se numește Cenaclul Lumină Lină. Cum a apărut el știe numai Bunul Dumnezeu. Eu unul consider să mă numesc doar ”martorul fericit” al unei fericite idei. Și de când există acest Cenaclu, și acum pare incredibil ceea ce scriu, mai ales că ne aflăm în anul 2016, iată că mai descoperim săli pline de oameni, de patrioți, cu chitare puse la dispoziția poporului simplu și în slujba ideii de iubire. Căci nu totul este pe bani...

NU TOTUL ESTE PE BANI...

Ar trebui să se scoată o lege care ar interzice ”artiștilor” să mai cânte pa bani cântecele patriotice și chiar și cele din vechiul folclor, este evident vorba de cel autentic. Și dacă aș ajunge, prin absurd, sau printr-o chemare a lui Dumnezeu, ca să fiu om politic m-aș bate în Parlament pentru curățirea României de ”impurități artistice”. Le-aș cere așa zișilor artiști, care se plâng că mor de foame dacă nu cântă pe bani, să nu mai ia numele țării în deșert pe la chefuri de ”ștapi”, pe la nunți de oieri și pe la sărbători naționale. Ba chiar să ofere dânșii din buzunarul lor o cotizație la bugetul României Eterne, pentru acceptul țării de  a i se rosti numele cel sfânt. dar repet, nu între ”blide” și oameni amețiți de prea multă emoție națională.

Aș mai cere ”divinelor” cântărețe de muzică populare să se șteargă pe buze și pe ochi de farduri atunci când rostesc numele Maicii Domnului și pe cel al României. Pentru că țăranul român, și bătrânică de la ”șezătoarea ” rurală avea și fața și sufletul curat. Să nu-și mai facă ”firmă” din pricesne bisericești,  și să nu-și mai schimbe mașinile de pe urma banilor negri câștigați pe tema: NOI SUNTEM ROMÂNI!. Căci mai înainte de a intona toate aceste cântece, se cuvine să ne uităm în oglindă, să ne facem o scurtă analiză de conștiință, să ne spovedim de păcatul ”smintirii” celorlalți și apoi să facem o rugăciune pentru acest popor. Ajunge cu mitocănia muzicală și  cu îmbogățirea de pe urma lacrimilor acestui neam.

O CONCLUZIE

Cântecele noastre patriotice nu sunt cântece de pahar ci rugăciuni autentice. Și orice rugăciune s-a scris cândva prin jertfă, uneori prin preț de sânge. Căci de la Revoluție cântăm aceste

cântece doar la pahar și uneori în săli politice, dar oare ce folos au adus ele? L Au devenit bărbații care le ascultă mai patrioți? S-a schimbat ceva în lina de gândire politică a acestui popor, care nu poate depăși bariera pcr-istă la nivel de clasă politică? Am devenit noi mai naționaliști și gata de jertfă pentru acest neam? Am adus Basarabia acasă? Am rămas noi acasă, ca să scoatem țara noastră din colaps sau am dat bir cu fugiții pe ale meleaguri ca să facem ”asistență socială” cu pensionarii nemților? Și nu scriu mai mult...

DECI?

   Nu am nimic cu ”profesioniștii”, am ceva cu minciuna aceasta în care trăim viața. Cu faptul că nu-i mai dăm lui Dumnezeu ceea ce este a lui Dumnezeu? Și că am dat totul Cezarului, adică buzunarului nostru egoist!
  În timp ce oameni talentați, ca ”artiștii” cu chitara din Mediaș, abia de îi vede cineva sau dacă prind un concert dincolo de orașul lor, alții, absolut ahitați de salvă deșartă, fac averi pe spatele patriotismului și a emoțiilor noastre nunțiale. În timp ce oameni, ca aceia din Grupul Motto, de exemplu, pe care azi îi felicit pentru faptul că au îndrăznit să existe, se sting sub obrocul indiferenței noastre, voci de două parale și instrumente de trei bani, fac ”carieră” într-o Românie care mai nimeni nu-și mai prețuiește valorile și geniile. Ba chiar îndrăznim să cântăm cântecele și colindele noastre ”în altă limbă”... 

Nu-i de mirare că maneaua a ajuns să ne fie ”dar de nuntă”, iar dolarii să se arunce pe țambalul unor oameni fără de Dumnezeu.Dar nu-i nimic fiți siguri că va fi o judecată a lui Dumnezeu, pentru toți cei ce au smintit,0 fără a-și  regreta smintelile lor și a se opri din ceea ce fac. Și cândva, vă profețesc,  va fi o nouă ROMÂNIE MARE ȘI O LEGE prin care îi vom da geniului darul car ei se cuvine. Promit!

MEDIAȘ

Acest articol a fost scris în semn de omagiu pentru Nelu Ivan, pentru Romică și pentru toți aceia care au știut la timpul potrivit să aleagă partea cea frumoasă a chemării lui Hristos!

Și dacă

Și dacă mai există în lume o speranță,

Un semn că totuși harul mai curge în lumini,

Vă rog nu-i luați iubirii această cutezanță,

Lăsați-ne prieteni să fim și noi divini!

Voi vă grăbiți ne spune și cântecul și dorul,

Eu mă grăbesc spre suflet, spre lacrimi și spre cer,

Dar dați-mi bucuria de a rosti onorul,

Aici în Mediașul ce crede în mister.

Nelu Ivan, Romică, Părintele Alexandru,

Trei voci ce-adună cântul  într-un hotar de rai,

Și Buzdul care oferă un trubadur măiastru,

Vorbesc de Doru Gheaja, cu al său uni grai.

Să fie sărbătoare, și nu uitați e bine,

Să nu uităm de unde primit-am noi mereu,

Acest talant de a spune, prin cântec și suspine,

Că în noi lucrează harnic chiar Bunul Dumnezeu.

Veniți în Mediașul, ce-și face astăzi cale,

Între colinde sfinte și datini din bătrâni,

Schimbați în rugăciune problemele reale,

  Trăiască România! și La mulți ani ,creștini!