miercuri, 23 noiembrie 2016

JURNALUL PĂRINTELUI CĂTĂLIN. DE LA IUBIRE DE NEAM LA COCA COLA ȘI ALTE DURERI...

  Redăm pentru opinia publică o parte din jurnalul scris pe drumurile pline de sărbătoare ale Cenaclului Lumină Lină, în ideea în care fiecare dintre voi veți înțelege mai profund starea de spirit care caracterizează aceastî echipa mărturisitoare, grup unic în România secularizată de astăzi:
CHIȘINĂU 6 NOIEMBRIE, ORA 17


Mai sunt foarte puține clipe până la concert, iar emoțiile se cer plătite cu fiorul unei stări grele care mățintuiește la pat. O povară grea în trup, cauzată de excesul de febrilitate mă oprește de la a porni laolaltă cu colegii mei pe drumul către sala de spectacole. le cer colegilor să înceapă singuri spectacolul și în cele din urmă sper să reușesc să ajung lângă dânșii. Minutele trec greu, dar la ora 18 punct, exact atunci când ar trebui să înceapă concertul Maica Domnului simt că mă trece dincolo de zidul suferinței. Mă ridic din pat, comand un taxi și pornesc spre sală. Ajung exact la 18 și 35 de minute. De acum totul este posibil...
...
  Duminică 13 noiembrie. Ora 9.30. 
  Luptăm cu nămeții. Împingem mașina lui Nelu Ivan și ne simțim incredibil de fericiți. Suntem împotmoliți într-un sat de munte, nu mai contează acum numele, Pe o pantă stă blocat un tir, noi cu toții împingem mașina și râdem. Imortalizăm
momentul printr-o fotografie năstrșnică, care să ne aducă aminte peste ani de clipele unice pe care le-am trăit noi. Parcă trăim într-un decor de aventuri, dar ceea ce este cel mai important este faptul că ne simțim minunat împreună.
Ninge puternic. Uniți la greu, mașina începe să pornească și să pindă viteză. Ne privim în ochi și ne vedem fețele strălucitoare. Numai Maica Domnului știe ce purtăm în suflete și cum ne-a ales ca să devenim o forță de iubire. Și poverile sunt biruite. Ne îndreptăm spre Șeulia și suntem siguri că suntem pe drumul cel bun...
...
   CHIȘINĂU - E trecut de miezul nopții. Mă complac într-o stare de reverie, ceva între vis și realitate. Mă gândesc la câte ispite nu am întâmpinat ca să duc mai departe acest cenaclu, la colegii mei care uneori ca niște prunci curați la suflet se uită mirați spre ispitele care le vin în urma misiunii și nu înțeleg ce se petrece în jurul lor. Unii reacționează omenește, dar grațios, alții se mâhnesc că nu e totul perfect, dar ceea ce este cel mai important noi toți ne dăm curaj unii altora. Suntem o echipă frumoasă... 
Somnul nu se lasă. Am trupul istovit, dar fericit. Concertul a fost incredibil de frumos. Parcă nicio urmă de amenințare rusească, de președinte Dodon, de comunism, de Siberii, de limbă falsă moldovenească. Mi se părea că sunt în România și atâta tot. 
...
ȘEULIA
   Drumul spre Sibiu este mai bun ca az dimineață. Nu mai ninge, dar îmi vin tot felul de gânduri.
  Când vorbești despre Hristos așteaptă-te la reproșuri. Vrăjmașul vine ca să te mâhnească și să-ți arate că tot ceea ce faci este ”inutil”. Ba la un moment dat, te simți chiar și tu puțin ”exagerat”. Citești din literatura sfinților, te minunezi de tot ceea ce au spus dânșii depsre patimi, ești sigur că lecturând cărțile lor ai intrat pe drumul cel bun, ai vrea ca la rândul tău să strigi adevîrurile aflate, dar ceva te oprește... Oare ce, dacă nu mândria ta de om, că nereușind să-i convertești pe ceilalți, dar iată că vine și ”eșecul” misionar și nu știi unde ai greșit. Începi parcă să fi nesigur pe tine, pe noua ta ”viață”, ba chiar simțindu-te prost că ai ”exagerat” cu lecțiile de ortodoxie, începi să cazi și tu în ispită și să-ți dorești ”locuri” mai căldicele.
  Eu însumi, ca preot am trăit uneori ”eșecul” încreștinării altora. Le-am vorbit de nevoia de a ne debarasa de anumite patimi și apucături ”mondene” și am constatat că mai nimic pozitiv nu s-a atins de viața lor. Și constat, că doar în cazul unei mari încercări emoționale, oamenii sunt dispuși cât de cât să schimbe ceva din obiceiurile și aspectul lor exterior. Abia la necaz îi mai poți spune omului să nu lipsească de la Sfânta Liturghie, să se roage acasă în fiecare seară, să țină post, să renunțe la bijuterii, să se îmbrace decent, să nu mai fumeze, să nu mai bea, să se lipsească de prietenii care-l duc în ispite. etc.
...
SIBIU 23 NOIEMBRIE
Cea mai mare dezamăgire a mea sunt oamenii care, deșii au necazuri și văd că Dumnezeu le tot trimite încercări, ei tot nu schimbă ceva esențial în viața lor. și nu pot spune că nu aud ”Cuvântul lui Dumnezeu” Dar, fie nu au rădăcini în credință, fie sunt convinși că încercările sunt un fel de ”așa mi-a fost scris”, ei tot nu ”se prind” că Dumnezeu îi ceartă și le cere indirect o schimbare. Sunt labili la ”lume”, odată uită de binefacerile lui Dumnezeu, nu le trebuie mult că să se distreze, să consume orice, să rupă postul, să se comporte ca și cum nu au avut niciun necaz... 
...
Imagini pentru coca cola la masă   Cât de rău poate face COCA-COLA, acest suc pe care-l întâlnesc mai la toate mesele pe unde mergem. Gazdele, fie din exces de ospitalitate, fie poate chiar din slava deșartă a ospitalității, ne sufocă la mesele de după concerte cu COCA COLA ȘI FANTA.
Eu am încercat să mă ofer exemplu și să nu beau. Este foarte adevărat că la gust aceste băuturi otrăvitoare de trup sunt plăcute, dar câteodată mă și mir cum oameni care au citit Sfinți Părinți sau care nu sunt în cele mai fericte stări fizice de sănătate, la vederea pe masă a sticlelor de COCA-COLA devin febrili, pofticioși, dând impresia că se pot trezi și din moarte, mințindu-și inima că s-ar energiza cu ele. 

   Ori tocmai aici este înșelarea. Coca-Cola, Fanta și toate celelalte sucuri sunt pline de E-uri și omoară vlaga organelor din corpul nostru. Dar ce ciudat este omul. Se știe bolnav, cunoaște teoretic toată lucrarea otrovurilor din corp, dar tot pe drumul distrugerii merge... Uneori chiar zâmbind, zicând: ”Hai să nu mai facem pe eroii, căci cu o moarte suntem toți datori!”, sau altădată chir legitimând copilărește nebunia: ”Ei, mai lăsați morală, eu am citit că COCA-COLA  are și calități!”... Păcat, pentur că Sfinții părinți, care ne-au învățat să ne ferim de autodistrugere, și pe care deși îi cităm cu atâta patos, în fapt în viața de zi cu zi nu ne sunt modele și exemple pentru mortificarea propriilor noastre patimi. 
...
Imagini pentru iisus   Nu știu, dar am uneori gândul că mulți dintre cei ce vin la biserică, sau poate sunt chiar teologi nu dau doi bani pe învățătura lui Iisus Hristos. Este așa o mare diferență între ceea ce propovăduim și ceea ce suntem de fapt, că te miri cum unii acceptă atât de lejer impostura. Ne-am obișnuit să vorbim mult de Maica Domnului, de iubire, de iertare, dar să nu îi imităm viața. Ne ținem ortodocși practicanți, dar nu putem sta dimineața zilei de duminică nemâncați, ca să luăm și noi o bucățică de anaforă. În ulitma vreme, asta o știu și din discuțiile cu fii mei duhovnicești, remarc că unii, deși i-am învățat tot ceea ce am știut că le poate fi de folos, ba chiar ei înșiși au văzut binefacerile lui Hristos, nu dau doi bani pe post, pe înfrânare, pe reținere. Au o ”teologie” în cap tare ciudată. Mai mult fac valuri de fațadă, dar la o adică nu pot ierta niciun ”greier mic” care le-a călcat piciorul... Sunt mai adaptabili la patimile lumii decât la virtuțile lui Iisus Hristos. Și e ciudată religia în care omul nu-ți respectă Dumnezeul. ba chiar se face că nic n-a auzit de tabla de valori morale...
  Asta suntem noi româniii, un fel de șmecheri care uneori arborăm cu tupeu o față evlavioasă.  Foarte puțini sinceri, și mai puțini plini de iubire...Mă uit la foarte mulți diuntre cei ce ne stau în față și cântă cu noi. Pe unii îi simt oameni curați la suflet, dar pe marea majoritate nu îi intuiesc ca find pregătiți să jertfească ceva pentru acest neam. Să nu uităm, că noi trăim într-o țară în care foarte mulți au încălcatlegi sau au furat cam tot ceea ce s-a putut. Într-o Românie în care patriotismul nu este decât pe emeblemă. Ca dovadă că nu am putut naște o generație de oameni politici sau de oșteni care să aducă Basarabia acasă. 

...
   Am îngenunchiat  rând pe rând în fața tuturor politicienilor care s-au perindat la putere. Am găsit ”părți pozitive” și în Iliescu, și în Băsescu, și în neamțul care stă acum pe scaunul de la Cotroceni. Dar nu am girat decât lașitatea. Pentur un MOL, pentru o COCA-COLA, pentru un BLACK FRIDAY. Orice străin care ne aruncă în față o ”reducere” este un ”om minunat”. Orice primar care ne asfaltează două străzi și ne oferă ”concerte” în Piața Mare este un ”sfânt”. Mda, actuala generație sanctifică minciuna, ipocrizia și desfrâul. 
...
   Colegii mei de cenaclu merită tot respectul. Le văd fețele pline de hotărâre atunci când sunt în concerte și îmi pare că suntem cu toții în Rai. Îmi lipsesc mult atunci când nu suntem în misiune. Număr zilele săptămânii și îmi par ani. Chiar, oare cât a trecut de când ne-am văzut CU TOȚII ultima oară? Parcă a fost o veșnicie. Îi iubesc și îmi e tare dor de ei. Sâmbătă pornim din nou la drum... Se simte iarăși lumina lină a Raiului...