CENACLUL LUMINĂ LINĂ!

CENACLUL LUMINĂ LINĂ MULȚUMEȘTE FRUMOS TUTUROR CELOR CARE VIZITEAZĂ ȘI EMPATIZEAZĂ CU STAREA DE SPIRIT A ACESTUI BLOG!

joi, 10 noiembrie 2016

AMINTIRI DIN CHIȘINĂU! JURNALUL UNOR ZILE DE VIS(II)

   Sâmbătă dimineață ne trezim și mergem să ne închinăm în biserica Mânăstirii Neamț. Deși suntem grăbiți, dar să fi acolo, la doi pași de focul liturghiilor dumnezeiești și să nu săruți măcar o dată Icoana Făcătoare de Minuni a Macii Domnului mi se pare o chiar o impietate. Mă rog să fie totul bine, să trecem frontiera fără evenimente și să ajungem cu bine în Chișinău. Colegii nu ratează nici dânșii ocazia de a se ruga. Îi simt conectați foarte mult la evenimentele care se vor desfășura începând de astăzi. Le urmăresc gesturile pline de evlavie. De când mergem cu cenaclul mai toți am învățat să ”prizăm” harul nemuririi. Și Slavă Domnului că am avut și de unde...
...
   La Iași facem joncțiunea cu familia domnului Sorin Chivulesc. De acum dânșii ne devin călăuze. Străbatem Iașiul și ne îndreptăm spre granița de la Albița. Emoțiile cresc. Noi rămânem veseli, ne dăm curaj unii altora și ne gândim că trebuie să fim biruitori. Ultimii kilometrii până în graniță ne descoperă câteva sate necăjite. Case mici, oameni cenușii la o primă vedere, dar poate fericiți în felul lor. Chiar mai fericiți decât unii dintre semenii noștri citadini. Și uite așa, încet, ajungem la frontieră...
...
   Am trecut de graniță. Suntem în Moldova. Am prins o oră pașnică. Nu prea știam noi ce să facem cu formalitățile vamale, dar până la urmă ne-am descurcat. Mai cu o întrebare, mai cu o glumă pe românește, mai cu emoții... În orice caz, parcă niciodată nu am văzut atâta birocrație... Du-te la ghișeul 2, revin-o la 6, înapoi la doi, deschide portiera, control vamal, acte declarative pentru aparatura muzicală, plătește rovigneta, ai grijă să nu calci o oarecare linie de demarcație etc... În fine, trecem și răsuflăm ușurați... Prutul rămâne în urmă. Suntem în Basarabia și parcă nu ne vine a crede. Ne comportăm firesc, zâmbim, dar numai Dumnezeu știe ce este în sufletele noastre... Avem drum liber spre Chișinău. Ar fi 100 de kilometrii. Timpul e scurt, luăm hotărârea de a nu mai merge la hotel ca să pierdem vremea ci direct la masă și apoi la sală pentru concert...

...

   Drumurile sunt bune. Nu trecem prin localități, centurile ocolesc orice comunitate. Aproape de Chișinău ne așteaptă bunul prieten al Radio Trinitas, pe nume Vlad. De acum el devine călăuza noastră. Ne îmbrățișăm, ne facem repede un mic plan de împărțire a timpului rămas și intrăm în Chișinău... Artere mari de circulație... Chișinăul este un oraș aerisit, spații largi, parcuri deschise și un amestec opulent de ”nou” și ”vechi”. Urmele U.R.S.S.-ului sunt încă neșterse. Statuile cu militari sovietici biruitori în războiul ”antifascist” sunt la tot pasul. Plus afișele electorale cu pro-rusul Dodon zâmbind printre dinți și promițând o ”Moldovă suverană” fără nicio urmă de românism. În mine simt o revoltă patriotică firească, dar ce pot să fac? Cum oare de este posibil așa ceva, dar încerc să mă adaptez la condițiile acestui loc. Îmi dau seama că zecile de ani de rusificare nu au fost o glumă. Mă și mir că limba română și scrisul latin predomină peste tot. Aceasta chiar poate fi un semn de schimbare... Cine știe?...
...
La Biserică ne așteaptă Părintele Vladimir și părintele Ioan. Ei sunt gazdele noastre și erau îngrijorați că nu mai ajungem. Pregătiseră de vreo trei ore masa și uite așa acum ne întindeau brațele întâlnindu-ne pentru întâia oară. Sunt ospitalieri, calzi, amabili, vor să nu ne lipsească nimic. La fel și domnul Sorin care este la tot pasul lângă noi și ne întreabă dacă totul e bine. Vorbim relaxați, punem întrebări despre situația de aici, ne exprimăm temerile, îndrăznelile și dorințele noastre de a realiza două concerte de neuitat. Masa este gustoasă și pregătită cu dragoste. O facem ca de obicei în fugă. Ne împărțim sarcinile tehnice și pornim spre sală...
...
   Of!Ispită pe drum. O mașină de a noastră s-a rătăcit. Și niciunul dintre colegi nu are roming. Acum parcă am fi în Siberia. Mă rog Maicii Domnului să-i aducă înapoi. Ajungem la sală și pregătim aparatura. Deocamdată puțini oameni, dar mai vin. Sincer să fiu nici nu mai îmi stă capul la concert, ci doar la colegii noștri pierduți. Continui ca să mă rog în gând și încerc să-mi ascund tulburarea. Părintele Ioan, gazda noastră și Vlad sunt foarte neliniștiți. Se plimbă de colo până colo și caută soluții. În sfârșit sună un număr de Moldova. Sunt ei... Răsuflăm ușurați... Prietenii noștri au fost localizați... Îți mulțumesc din suflet, Doamne!
...
  Începem concertul. Au ajuns și dragii noștri prieteni, Părintele Păduraru și Părintele Țifrea. Sunt cu toții lângă Cenaclul  Lumină Lină. Cu inima, cu grija de bine, cu vorbe minunate. Prorectorul Universității Tehnice deschide concertul și începem a cânta... Intrăm în atmosfera cântecelor șo totul revine la normal. Suntem ”acasă”, în cântecele noastre. Ne facem datoria așa cum știm, de fapt cum știm mai bine... Punem în relief mai ales cântecele naționale. Părintele Mărcuș emoționează și dânsul prin pricesne. Nelu Ivan conduce grupul cu echilibru și forță sufletească. Sorin descătușează primele ovații și bis-ul prin al său: ”ȘI AM VENIT/SĂ TE SALUT/FRATELE MEU DE PESTE PRUT/...

   Romică se implică cu două inimi, Părintele Alexandru calm și plin de fervoare, Andreea pune pasiune în lumina cântecelor, iar Andrei oferă forța vocală unică și necesară acestui cenaclu. Evident că punctul culminant pare a fi recitalul Părintelui Doru Gheaja, dar toate cântecele cenaclului sunt smulse din frumusețea raiului nostru sufletesc. Tot ceea ce cântăm înseamnă iubire și mărturisire. Și Dumnezeu știe cât încercăm ca să ne punem toate energiile noastre creștinești spre a lăsa în urmă credință, dragoste de neam și bucurie...
   Spectacolul se încheie cu Hora Unirii. Semn că totul a fost bine și noi am obținut o primă biruință aici la Chișinău. De acum drumurile sunt deschise și ne pregătim pentru alte fapte mărețe. Mergem repede la cină și apoi la hotel. Suntem frânți, istoviți și plini de pace sufletească... Prim a noapte în Chișinăul românesc tocmai a început...

VA URMA