marți, 25 octombrie 2016

POEME DE LUMINĂ LINĂ

Imagini pentru icoana sfantului ilie pe sticlă
MÂNGÂIERE

Să se țină salbele de miri,
Apele de stâncă și de suflet,
Vechi cuvinte, marile iubiri,
Și-un oftat de ceruri pentru cuget.

Să pictezi pe sticlă un profet,
Verde, și apoi un pic de-albastru,
De la Luchian pân la Monet,
 Totul să îmi devină mâine astru.

Carul să se îndrepte către cer,
Nuferii să aștepte alinarea,
Lacul să devină un mister,
Sticla de pictură doar cărarea.

Să vorbim cu sfinții, simplu, hai,
Ce mai faceți, voi, copiii mării,
Așteptați  pe Dumnezeu în rai?
Sau porniți pe lacrimile sării?

Iată ce frumos, cum mai iubiți,
Și sorbiți din ochii lumina sfântă,
Nu uitați, așa sublimi să fiți,
O ICOANĂ blândă pe o tâmplă.



„Acolo unde tunul mai răscolește pământul” Pe bună dreptate aș putea denumi acel pământ din mijlocul țării, cunoscut ca strategie militar...