CENACLUL LUMINĂ LINĂ!

CENACLUL LUMINĂ LINĂ MULȚUMEȘTE FRUMOS TUTUROR CELOR CARE VIZITEAZĂ ȘI EMPATIZEAZĂ CU STAREA DE SPIRIT A ACESTUI BLOG!

duminică, 31 ianuarie 2016

MARTOR LA CANONIZAREA SFÂNTULUI IOAN IACOB!


Hozeva 31 IANUARIE 2016. Zi istorică pentru evalvia ortodoxă românească. Sfântul Ioan Iacob Românul a fost canonizat de către Biserica  Greciei.
Ora 5.45 Plecăm din Ierusalim cu gânduri bune și entuziasm. Mergem spre Hozeva și Sfântul Ioan Iacob ne stă în inimă. Autocarul geme de emulație duhovnicească. Maicile, părinții călugări și toți ceilalți au o stare vibrantă incredibil de frumoasă. De fapt este și firesc să se întâmple un astfel de lucru. Peste câteva ore ei vor fi martorii momentului istoric al canonizării sfântului. În boxele audio de la autocar răsună poeziile scrise la Iordan de sfânt: Fii pribegi ai țării mele...
Sfântul ne-a chemat pe toți la Hozeva. Și drumul pare rupt din poveste. La ieșirea din Ierusalim cotim spre pustiu. Munți întregi fără vegetație. Și cu cât ne apropiem de Mânăstirea Sfântului Gheorghe Hozevitul  pustiul pare și mai aprig... Stâncile de la Hozeva ne întâmpină tăcute. Ajungem într-o parcare, loc în care trebuie să părăsim autobuzul și să pornim pe jos. O facem cu entuziasm. Desfacem tricolorul, ne așezăm în rând și ne întâlnim cu alți zeci de români care au veni din țară pentru canonizarea sfântului. Pornim cu cântec spre mânăstire: Întru tine părinte cu osârdie...

Ora 7.15 Suntem la mânăstire. Grecii ne opresc la poartă. Par stăpâni și se comportă autoritar. Delegația Patriarhiei este țintuită în fața grilajului. Par surprinși că sute de români s-au adunat aici. Și poate că poartă și jena faptului că timp de 36 de ani nu l-au canonizat pe sfânt. Dar așteptăm cu răbdare, iar apoi ni se permite să intrăm în biserică.
În sfârșit lângă sfânt. Stau lângă raclă și nu îmi vine să cred că sunt acolo. Potă să îl ating cât demult doresc. Sărut patrafirul care a stat pe moaște și pe care-l port acum în mâini. Ne fotografiem și ne rugăm la raclă. Apoi începe slujba. Sosește Patriarhul Teofil al 3-lea al întregii Palestine. Și lângă dânsul este și vlădicul nostru Timotei PRAHOVEANUL, apoi mulți mitropoliți, ierarhi greci și ruși. În afara bisericii peste o mie de oameni. Românii majoritari, apoi greci, ruși etc.


Strana trimite spre cer răspunsuri cerești. E frumos, chiar impresionant, dar parcă simt dorul muzicii noastre bisericești și a căldurii de acasă. Acum îl înțeleg pe sfânt, care în timpul vieții a dus mult dorul de pământ strămoșesc. Și nu a mai avut nimic de a face decât a se ruga pentru neam. Acum însă el este canonizat, iar românii au venit să fie lângă dânsul. Cu duhul României soarele sfânt de acasă. Și lacrimile neamului  curg pe drumurile Țării Sfinte... Aici la Hozeva, lângă Sfântul Ioan...