Tarom, cursa 155. Primul meu zbor cu avionul. Emoții,
gânduri, curaj și dor de Țara Sfântă. ..
Este ora 23.00...Nu îmi vine nici acum să cred că merg sunt
în Țara Sfântă și că vă scriu dintr-un hotel situat în centrul Ierusalimului. Că
sunt pelerin la locurile în care a trăit Mântuitorul. Că astăzi am fost pe
Tabor, la Cana, la Marea Galileii... Că am intrat cu picioarele în marea care
altădată era loc bun de pescuire pentru Petru și Andrei, apostolii demnității
noastre...
Zborul cu Tarom a fost neînchipuit de liniștitor. L-am
evitat până la această vârstă. Pur și simplu,nu am vrut să zbor, și nici eu nu
știu de ce... Din prudență exagerată, din frică de moarte, din firesc... Dar,
la chemarea Sfântului Ioan Iacob Românul, care duminică vafi canonizat de
Biserica Greciei din Țara Sfântă, nu am mai putut rămâne nepăsător... Pentru că
m simțit cum sfântul mă cheamă la el...
 |
| Fotografie la baza Muntelui Tabot |
... Iată-mă acum la Ierusalim... Oră târzie de noapte... Acum
patru ore stăteam în casa Maicii Domnului din Nazaret... Incredibil... Văzusem
locul unde a venit Arhanghelul Gavriil, la Bunavestire... Eram cuprins de
fiori... Rugăciune, două-trei fotografii, ține-te apoi de grup... Ce grup
minunat.... Numai călugări, maici, stareți, starețe, preoți, profesori de
teologie, episcopul Timotei Prahoveanul, etc...
... Și acum noapte...Oboseală cumplită... Ce o fi pe acasă? Ce
face cenaclul meu? Nelu Ivan, Romică, Alexandru și toți ceilalți... Doamne, ce dor
mi-e de toți!...
