Acum șase ani, atunci când am pornit cu Cenaclul Lumină Lină
în misiune, ne-am propus un deziderat simplu și eficient. Să mergem mai ales în
sate, la oameni simplii, acolo unde nu s e întâmplă mai nimic în ceea ce
privește viața religioasă de dincolo de Liturghie și slujbele firești ale
vieții satului: nunți, botez, înmormântări... Adică, să dăm o mână preoților
evlavioși care vor să facă ceva în plus pentru destinul comunității ce o
păstoresc. Veți spune, desigur, că știți acest lucru, mai ales că nu este
pentru prima dată când Părintele Cătălin socializează pe acest colț de pagină
cu dumneavoastră, cu sacrificiul frumos al unor zile de duminică pe care
niciodată nu și le-a imaginat ca fiind altfel, decât mărturisire și misiune.
După opt ani de zile de emisiuni tv la un post sibian, explozia mea s-a făcut
simțită prin Cenaclul Lumină Lină, un mod de a-mi rupe din timpul liber și de a
merge lângă oameni să le vorbesc despre Hristos!
... La ora 10.30 am cântat din nou O SFÂNT IZVOR- priceasnă care amintește că
fără pocăință și Euharistie, nimic nu poate fi deplin. Nici credința și nici
mărturisirea noastră. Grupul Cenaclului s-a strâns apoi la microfoane și abia
atunci mi-am dat seama că suntem puțini, dar hotărâți. Lipseau unii dintre noi,
evident din binecuvântate motive, dar cred că și ei erau acolo cu noi...
Așadar, Andrei, Andreea, Vlăduț(revenire deosebită și plină de suflet),
Cassiana ( superbe poezii scrise și recitate despre părintele Arsenie), Ștefan Ion,
Mihai Doda și nu în ultimul rând Sorin Popa. Dealtfel, Sorin popa a avut o
interpretare magistrală a piesei MAMA – cântec de succes al concertelor noastre
din ultimul an.
Și concertul s-a vrut să fie altfel, așa că am revenit la
unele piese mai vechi, VINO ÎN RAI, ȚIE MAICĂ-ȚI CER ȘI CUVINE-SE SĂ FIE. Ca să
numai vorbesc de BOCETUL LUI IOAN CEL FĂRĂ DE MORMÂNT- cântec dedicat
Mareșalului Ion Antonescu- pe care noi îl considerăm erou absolut al neamului
românesc. Da, a fost frumos, iar cântecele patriotice, mai puține ca de obicei,
totuși au fost cântate de toată biserica și puse parcă ca o aureolă de
demnitate pe fiecare frunte de țăran.