CENACLUL LUMINĂ LINĂ!

CENACLUL LUMINĂ LINĂ MULȚUMEȘTE FRUMOS TUTUROR CELOR CARE VIZITEAZĂ ȘI EMPATIZEAZĂ CU STAREA DE SPIRIT A ACESTUI BLOG!

sâmbătă, 22 august 2015

AZI A LĂCRIMAT DIN NOU MĂICUȚA ÎN ICOANĂ!

La 0ra 13.30, Icoana Maicii Domnului de la biserica Sfântul Ioan Iacob din Sibiu a prins din nou a lăcrima. Și iarăși sâmbăta, în timp ce eram la spovedit și numai la o astfel de minune poate că nu ne gândeam. Știre de suflet și de senzație duhovnicească. Lacrimi din nou au căzut pentru neam și pentru păcatele noastre. Și precum am văzut lacrimile Măicuței, așa încercam să-i văd pe toți cei depărtați de inima cerului. Și ce taină mare este aceasta, ca Maica Domnului să plângă și foarte puțini să vină lângă ea...

Copiii Bisericii de pe Dealului, credincioși și oameni de suflet au început imediat să se strângă aici. Și întrebări senine: De ce iarăși aici? De ce ne cheamă Măicuța pe toți înapoi acasă... Pe Dealului... La vatra iubirii sale calde. De ce nu pe  dealurile din vest, din sud sau din nord? De ce nu din nou la Nicula sau la Râmeț? De ce nu aproape de Olt sau de Dunăre? De ce, de ce, de ce? Și cel mai bun răspuns, este o față căzută cu rușine spre pământ? Căci suntem neputincioși a răspunde așa cum se cuvine... Și spunem doar atât, pentru că ea știe cel mai bine unde îi este lumina dragostei. Și acolo lăcrimează, în locul unde oamenii nu vin doar spre a se dezlege de blesteme, de cununii, de farmece și de alte probleme, ci în locul în care creștinii o iubesc dezinteresat... Căci de ani de zile, aici, la această biserică, zi de zi, la ora 17 creștinii se roagă cu paraclisul și acatistul, precum pruncul se joacă cu obrajii mamei... Adică mereu... Din dragoste...
Veniți copii! 

PROGRAM DE ÎNCHINARE
Mâine, duminică, de la ora 17 la 21 și luni de la 8 la 21 biserica vă așteaptă cu ușile deschise... E timpul!

VĂ RUGĂM DISTRIBUIȚI ÎN REȚEAUA DVS. DE SOCIALIZARE ACEASTĂ ȘTIRE, FOTOGRAFIA ȘI ORARUL DE ÎNCHINARE LA ICOANĂ
...
și un poem scris la ora 18 de Părintele Cătălin:
Revelație
(poem închinat minunii de zi) 

La cum erai de blândă și când ai lăcrimat,
În sâmbăta nădejdii când tainele suspină,
Te-am înțeles Măicuță, în dorul Tău curat,
Tu ești o primăvară, miloasă și senină.

Și ce frumos e ochiul când vede semnul lin,
Izvoare de iubire și îngeri ce se închină,
Vestești mai mult prin lacrimi, vorbești așa puțin,
Un duh de înviere, ce nu se mai termină.

Potirele cu sânge s-au revărsat spre noi,
Smerenia se lasă din inimă divină,
Și te-am aflat Măicuță într-un sfielnic roi,
Acolo unde timpul nu are nicio vină.

Vorbesc acum heruvii, un imn devine rai,
Vin sfinții să sărute a cerului tulpină,
Și auzim de veacuri același dulce grai:

Veniți copii la Mine! În Slavă și Lumină!