6 ANI CU CENACLUL - INTERVIU CU PĂRINTELE CĂTĂLIN DUMITREAN!

-         - 6 ANI! FELICITĂRI! Vă vine să credeți?

-          -Da! Era greu la început. Nici nu știam dacă nu fac o greșeală. Condițiile erau aproape imposibile, cei din jur doreau altceva de la mine...

-         -Ce doreau?

-          -Să stau doar lângă ei. Să fac slujbe  și să îi spovedesc. A fost chiar o mică revoltă, și primele probleme au apărut din start... cenaclul pleca greu la drum...

-          -Dar a fost vreodată ușor?

-          -Da, prin cenaclul am devenit un om fericit. Vedeți, mi-am atins scopul. Să ajung la zeci de mii de oameni și să le vorbesc de Dumnezeu. Împreună cu colegii mei, fără de care mi-ar fi fost imposibil. Ei m-au sprijinit în proiect. I-am respectat pe toți. Dar, e greu să fi membru al cenaclului. Diavolul nu te iubește.

-          -De ce?

-          -Pentru că aduci iubire și lacrimi. Provoci sfințenia. Și atunci îți dă o problemă. Hai, nu mai sta aici. Ce să faci tu în Cenaclul acesta... Ai griji mai importante... Lasă băbuțele care plâng... Și uite așa o duc de șase ani...

-          -Maica Domnului?

-          -E totul..

-          -Cum?

-          -Totul...

-          -Insist...

-          -Cheia biruințelor noastre... Ne-a purtat peste tot... Ce ne-a făcut...

-          -Ce?

-          -Numai ea putea să ne ducă print toată lumea... Și cine eram noi? Niște copii... Simpli... Nu profesioniști, nu cu sponsori, nu cu mijloace tehnice, auto... dar ea a făcut minuni... Hai, că până sâmbătă vă rezolv și motorina...hai că aveți unde dormi... hai că fac eu pace...

-          -Incredibil!

-          -Sunt sigur! O cunosc! Știu ce poate face! E divină! Ne poartă pe aripi de îngeri. Noi, niște oameni simpli... Frumoșii nebuni ai satelor smerite...

-          -Azi, la Sibiu!

-          -Îți spun un secret...acum o lună eram frânt... Cel puțin la nivel de minte. După ce am venit din Italia... Nu am lăsat să se vadă... Am zis că iau o mică pauză... Nu mai dormeam nopțile. Mă plimbam prin casă, mă rugam să trec momentul... Și, deodată am simțit o lumină... Cineva mi-a scris...Hai părintele să luăm toate cătunele și să mergem din sat în sat... Acolo e totul... Nu în orașe...nu în concerte mari... În lacrimile oamenilor... La Velea Șesii... În Apuseni... Oriunde...

-          -Era totul în minte?

-          -Da, pentru că, nu reușisem să mă rog corespunzător pe timpul deplasării în străinătate. Și atunci când nu te mai rogi încep să apară temeri. Te îndoiești de tine, de talentul tău, de misiunea ta, de vârsta ta, de reușitele tale.

-          -Misionarii trebuie să se roage mereu?

-          -Dacă vrei să nu faci totul mecanic. Când nu ne rugăm devenim ca somnambulii și atunci apare judecata, mânia,cârtirea, îndoială și secătuirea propriilor energii.

-          -Deci, în iulie ați căzut și ați reînviat?

-          -Din clipa aceea am înviat... În care am hotărât să nu mă mai plâng și să fiu bărbat. A se citi creștin adevărat. M-am pus în genunchi la Icoană și am luat mental totul de la capăt.  Sunt nou, gata de drum... Eu și minunații mei colegi...

-          -Cel mai frumos concert?

-          -Toate!

-          -Cel mai greu?

-          -Toate!

-          -Bucurii?

-          -Cu măsură și nelimitate. Am cele mai mari satisfacții.

-          -Amintiri mai speciale?

-          -Insiști?

-          -Da?

-          -Hădăreni!Mediaș, în biserică... Târnăveni... Alba Iulia... Valea Șesii... Cioceni de la primul la ultimul concert. Târgu Mureș cu românii cântând liber la ei acasă. Făgăraș, unde s-a blocat strada din cauza publicului aflat în afara bisericii... Cluj-Napoca, Mateiaș, Viscri etc... Și oamenii cenaclului, mereu angajați să-și dea și sufletul pe scenă.

-          -Azi, 6 ANI!

-          -LA MULȚI ANI TUTUROR! ÎNAINTE!

a a consemnat: COSMIN RUS -RADIO TRINITAS