INFO CENACLUL LUMINĂ LINĂ

Toți cei interesați de organizarea concertelor noastre sunt rugați să ne contacteze la numărul de telefon 0748219300 Deasemenea, vă rugăm să popularizați cât mai des pe paginile dumneavoastră de socializare informațiile despre concertele noastre și articole din acest blog. Vă mulțumim!

duminică, 9 august 2015

ÎN DRUM SPRE VALEA ȘESII...AM VĂZUT SACRIFICIUL NUMIT ROȘIA POIENI

Cenaclul Lumină Lină a descins din nou în Munții Apuseni. Și ce mult am așteptat această reîntâlnire cu moții, pe care i-am găsit acasă, parcă nemișcați, la fel de pereni și de sinceri în firescul cotidian.
Părintele Gheorghe Alb a vrut parcă să fie totul altfel și ne-a purta pe culmi incredibile de munte, în superbele zone muntoase de la Roșia Poieni, Roșia Montană și Valea Lupșii. Am intrat cu pasul în carierele de exploatare a minereului de aur și cupru. Am văzut cu ochii noștri cum lucrează buldozerele de piatră și cum se prepară minereul în uzina de la Roșia Poieni. Am vizitat uzina dintr-un capăt în altul, asistând la un spectacol incredibil de sudoare și măiestrie. Iar moții tot aceiași... Sinceri... Ospitalieri... Mereu cu: BUNĂ ZIUA! – ca și cum ne-am cunoaște cu toții de mii de ani...


Surpriza a fost totală, mai ales că cel ce vă scrie aceste cuvinte a fost unul din cei care și-a asumat destinul protestului atunci când Roșia Montană era amenințată să fie jefuită de exploatatorii canadieni. Și, iată-mă acum, cu o parte din cenaclu, ajungând chiar în inima acelor pricini. Și văzând cu ochii mei adevărul. Adică, jertfa incredibilă a moților și bogăția superbă a acestui sublim pământ universal. Pământul cu cele mai mari bogății din lume- așa cum sublinia Părintele Gheorghe...

Pășeam prin uzină, pe spații suspendate, între mașini imense, unde se făcea separarea aurului de piatră, sau a cuprului de rezidiu, și mi se părea totuși ireal. Mă simțeam ca un domn de la oraș. Ce să înțeleg eu oare din toate acestea? Și totuși, câtă inspirație am avut, când am scos cenaclul în stradă spre a protesta. Cu acele cântece patriotice care au înfiorat Sibiul și opțiunea lui pentru adevăr... Acum eram chiar acolo, în mijlocul inimii de la Roșia Poieni. Între mineri, în buza exploatării și freamătului lor... Noi, noi cei ce cântam...


Nu o să uit excavatorul gigant în care am start preț de câteva minute și felul în care el se rotea asemenea pământului. Cu cupa imensă de fier  care mușca din pietre. Și cu toate acele roci ce promiteau abundența... Superb...

Îmi tremură și acum pașii... Stau undeva , lângă Valea Șesii și mă frământ... Ce zi incredibilă și ce văzură ochii mei, Doamne! Iar moții dorm acum liniștiți. Între durere, obișnuință și speranță... Poate mâine...