CENACLUL LUMINĂ LINĂ!

CENACLUL LUMINĂ LINĂ MULȚUMEȘTE FRUMOS TUTUROR CELOR CARE VIZITEAZĂ ȘI EMPATIZEAZĂ CU STAREA DE SPIRIT A ACESTUI BLOG!

marți, 23 iunie 2015

TURNEUL CENACLULUI LUMINĂ LINĂ ÎN ITALIA!




Primele zile și seri în Italia, au fost un bun prilej de discuții libere între membrii Cenaclului, cântece și reactualizări de compoziții mai vechi, cu Sorin Popa și Nelu Ivan primi soliști și înflăcărați în exprimări lirice. În prima seară a asistat și minunata noastră gazdă, Părintele Constantin, pe balconul larg a casei de odihnă, loc improvizat ad-hoc, ca scenă sau sală de mese.  Să remarcăm faptul că miercuri seara a avut loc un adevărat recital gen-Mircea Vintilă, cu Sorin Popa melodios, activ și plin de candoare.

X
Când ai un Romică în grup, nu ai cum să te plictisești. Cuvintele sale pline de haz, explozii de sinceritate și humor, au fost gustate zile în șir de toți cei din grup. Sâmbătă a fost de fapt și ziua de naștere a scumpului nostru coleg, prilej de voie bună la o felie de tort și o cupă de vin dulce într-o ambianță deosebită, datorită faptului că Părintele Constantin ne-a purtat pașii la una din cele mai bune crame naționale din Italia. Aici am cântat gazdelor o piesă în limba română și faimosul O SOLE MIO-gest ce a stârnit ropote de aplauze și admirație din partea gazdelor...

X
Zilele au fost și frumoase și reci. A plouat, a fost cald, am simțit briza mării și frigul muntelui, am dormit ore în șir în microbuz, deoarece deplasările spre spectacole au fost destul de lungi. Obosiți, uneori cu bateriile fizice epuizate, am pus capul de geamurile laterale și am ațipit instantaneu. Ne-am întors mai mereu noaptea de la concerte, spre exemplu după spectacolul de la Villafranca am ajuns acasă abia după ora trei. Dimineața trezire, mic dejun în grabă, luat bagajele de necesitate și fuga la microbuz, spre a pleca mai departe. Dar a fost frumos, pentru că orice jertfă își are o împlinire. Iar acest sentiment nu poate fi înlocuit nici de odihnă și nici de alte bucurii pământești.

X
La Verona ne-am întâlnit cu faimoasa casă a lui Shakespeare. Aglomerație însă foarte mare, sute de turiști intră în fiecare minut într- curte ce nu are mai mult de treizeci de metrii pătrați și unde te
încearcă o stranie senzație de sufocare și ireal. Ai impresia că ești în gura unui furnal sau foarte aproape de craterul unei lave vulcanice. Mii de aparate foto, telefoane în exercițiul filmării și strigăte de admirație, te aduc în starea nefericită de a dori cât mai mult susurul unui izvor de munte de pe culmile carpatine. Dar Verona e totuși frumoasă...

X
La concertul de la Villafranca am fost uimiți să vedem sute de români entuziaști în a primi cântecel noastre. Concertul nu a venit cu noutăți pentru noi, dar pentru cei care ne vedeau întâia dată a fost totul deosebit. Au cântat din inimă, s-au exprimat cu evlavie, cu forță artistică și am simțit în vocile lor că nu și-au pierdut dragostea de țară. Un concert în nota marilor reușite ale Cenaclului Lumină Lină, fapt datorat și colegilor, care s-au străduit să ofere publicului toată măsura talentului lor. Uniți și pe scenă și afara ei, membrii cenaclului, au luat aminte la faptul că se află în fața unor oameni singuri și destul de înstrăinați de pământul propriilor înaintași. Așa că, prin vocile lor, dar și prin ajutorul puternic al harului dumnezeiesc, au cântat cu iubire, cu pace și cu devotament. Minunat!

X
Plini de ospitalitate s-au dovedit românii din italia. Avem pentru dânșii numai cuvinte de laudă. Parcă îi văd acum aievea pe toți cei din anturajul preoților, consilieri, credincioase ale bisericilor unde m fost primiți, cu câtă dragoste ne-au omenit, cu bucate alese, specifice acestei perioade de post, dar
pregătite cu dragoste și talent.  Le mulțumim frumos și le purtăm o duioasă amintire.
X
La  toate concertele noastre au fost prezenți români din alte localități. Auzind despre prezența noastră, citind informațiile pe internet, prieteni  din întreaga Italie de Nord, au venit cu mic cu mare ca să ne asculte și să simtă fiorul național al cântecelor noastre. Frumos gestul dânșilor și mai ales, fără a exagera cu nimic, la această oră consider că cenaclul nostru are o din ce în ce mai mare apetență la români, numărul amicilor adevărați înmulțindu-se pe zi ce trece. Iar în Italia ei sunt mulți și consistenți.

X
Toți colegii din grup, deși nu le-a fost ușor cu oboseala s-au autodepășit. În general, firi diferite,
dragostea de cântec religios și național i-a determinat să treacă peste orice temeri , și să considere că darul lui Dumnezeu i-a adus în Italia. Împreună și la bine și la greu. Desigur, ispite au fost și în firea dânșilor, poate dorința de a fi mai mult într-un singur punct, poate voința de a cânta mai mult, poate felul diferit de a vedea unele lucruri sau chiar modul de repartizare a pieselor în concert. Sincer, nu știu dacă în sufletul lor au fost și nemulțumiri. Și, dacă ele ar fi existat, e omenește să fie și așa ceva. Dar, iubirea și prietenia au învins întotdeauna, iar grupul a rămas un grup frumos și sincer. Eu cred în continuare în camaraderia lor.

X
Drumul de sâmbătă la Bassano, în parohia Părintelui Cristian Mănăștureanu, a fost făcut mai mult prin localități, deci nu pe autostradă, prilej de a admira felul curat în care se practică agricultura în

Italia. Totul la boloboc, de la terasamentul liniilor de cultură, până la epurarea ultimilor fire de iarbă. În rest , multe biserici, monumente și opere de artă medievală, și mai ales o lume în general relaxată. Păcat însă câ nu sunt ortodocși. Ar fi avut aproape perfecțiunea. Dar, darurile sunt împărțite...
X
Concertul de la Bassano a purtat parcă chipul Părintelui Cristian, adică un duh ardelenesc incandescent. Am pornit fix la ora 18 și am terminat după mai bine de două ore, având în față chipuri însuflețite de mii de lacrimi. Nespus de frumos.


X
Cel mai frumos concert a fost totuși cel de la Prata, unde totul a fost impecabil. Lume multă, Părintele Constantin cu inima vibrând la fiecare cântec, români descătușați în sentimente naționaliste incandescente, iată imaginea unui spectacol pe  care cu greu îl vom putea uita. Comunitatea din Prata a fost la înălțime, iar noi ne-am simit acasă. A meritat efortul nostru comun, al gazdelor și al oaspeților, pentru a naște un astfel de moment, cred că unic în diaspora românească. Și spun unic, gândindu-mă la faptul că nu a fost doar un eveniment comunitar, ci unul cu mari implicații mistice, adică cu prezența Maicii Domnului în mijlocul nostre...
X

Vom reveni și cu o altă cronică, unde sper să vă pot scrie cât mai multe amănunte din acest minunat turneu... Acum Cenaclul Lumină Lină s-a întors acasă...