joi, 18 iunie 2015

Darul cuvântului

Pune, Doamne, strajă gurii mele
(Psalmi 140, 3)


Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să locuiască și să crescă în inima noastră: numai atunci vom putea aduce folos și-i vom putea ajuta pe cei din jurul nostru. Când o să ne pătrundem deplin de cuvântul lui Dumnezeu, acesta ne va înmuia inima, ne va îmblânzi obiceiurile, ne va liniști gândurile tulburate și ne va umple de dragoste, care se va răsfrânge în fiecare cuvânt și în fiecare faptă a noastră. 
Cel mai mult avem nevoie să ne păzim gura. Uitând de urmările spuselor noastre, cât de ușor scăpăm, nestăpânindu-ne, câte o vorbă necugetată , care poate jigni, răni sau, îndeobște, aduce vătămare aproapelui!
Darul de a vorbi creștinește li se pare de neatins multora. Chiar și cu cele mai bune intenții, adeseori ni se întâmplă, din lipsă de chibzuință, să atingem o rană deschisă și să pricinuim durere chiar acolo unde vrem să aducem o mângâiere. Trebuie să ne rugăm fără încetare ca limba noastră să se supună pe deplin Domnului, să ne rugăm ca în clipele grele Duhul Sfânt să ne învețe ce trebuie să spunem, și atunci spusele noastre vor putea lucra în chip binefăcător.

Viața noastră nu ne va fi niciodată fără folos, dacă vom învăța să slujim lui Hristos prin ceea ce spunem, să întrebuințăm spre slava Sa minunatul dar al cuvântului.


Sursa :„Fiecare zi un dar al lui Dumnezeu”