INFO CENACLUL LUMINĂ LINĂ

Toți cei interesați de organizarea concertelor noastre sunt rugați să ne contacteze la numărul de telefon 0748219300 Deasemenea, vă rugăm să popularizați cât mai des pe paginile dumneavoastră de socializare informațiile despre concertele noastre și articole din acest blog. Vă mulțumim!

vineri, 2 ianuarie 2015

POEZIILE IUBIRII DE FRAȚI - de Părintele Cătălin - scrise la început de an 2 ianuarie

 Pe fondul unei zile curate, la ora 11, bunul meu prieten, jurnalistul Dinu Criste, a avut sublima idee, în timpul unor înregistrări radio realizate împreună, să îmi spună că "esențíal este numai atunci când duci crucea aproapelui"... Vorba lui Nicolae Șteinhardt, monahul de la Rohia, îmi vine să plâng nu soarta celor ce nu cunosc LEGEA, ci a celor care cunoscând-o, au uitat de duhul iubirii, de duhul răbdării, de duhul iertării... Dar cum fiecare, după mărimea sufletului, își face din teologie propria părere, nu-i mai puțin adevărat, că până la urmă înving doar cei ce știu să iubească mult...precum femeii păcătoase, căreia "i s-a iertat mult, pentru că mult a iubit"

Rugăciune

Aș vrea să pot ierta din suflet,
Pe cei ce greu m-au prigonit,
Să nu mai port în al meu cuget,
Durerea trupului rănit.

Aș vrea să învăț, să întind o mână,
Spre cel mai rău dintre dușmani,
Și mâna să îmi fie lină,
Uitând ce-a fost de ani și ani.

Aș vrea să dau măcar o floare,
Spre tot cel ce-a uitat de cer,
Să-i spun că soarele răsare,
Din bucurie și mister.

Aș vrea să mor, nu pentru lege,
Ci spre a șterge un suspin.
Căci legea e fărădelege,
Când tu te crezi cel mai divin.

Aș vrea să strig, precum mi-e dorul,
Treziți-vă, voi nu vedeți,
Că lacrimile-și simt izvorul,
Pe ochii cei mai îndrăzneți.

Pași în pustiu

Pierdut e omul fără milă,
Nu cel căzut între tâlhari,
Că legea are ghimpi și silă,
Când tu o porți între flecari.

Pierdut e omul ce din frică,
Se roagă, crede și iubește,
Dar cel curat, din răni ridică,
Cununa care strălucește.

Pierdut nu-i cel ce stă în tină,
El poate mâine va învia,
Pierdut e cel fără lumină,
Ce la ospăț a întârziat.

Pierdut nu-i cel ce omenește,
Vreodată legea a călcat,
Ci fiul drept ce osândește,


Pe cel căzut într-un păcat.


La crucea aproapelui

Și ce folos dacă ai dat,
Și ai cerut răplată multă,
Tot ce ai dat a fost păcat,
Iar Dumnezeu nu te ascultă.

Și ce folos, în chipul tău,
De s-a lăsat un rid mai strașnic,
Tu mirul l-ai vărsat spre rău,
Vai, darul tău a fost zadarnic.

Și ce folos că tu spre rai,
Ai vrut să mergi, cu semeție,
Și-ai blestemat cu al tău grai,
Vreo altă scumpă mărturie.

Și cum de ai crezut meschin,
Că dragostea e lanț de sânge,
Când ea  se lasă numai lin,
Pe cel ce e bolnav și plânge.

Și dacă cerul este dor,
Mai lasă-ți crucea ta de-o parte,
Și du a altuia în zbor,
Așa cum scrie Sfânta Carte.