CENACLUL LUMINĂ LINĂ!

CENACLUL LUMINĂ LINĂ MULȚUMEȘTE FRUMOS TUTUROR CELOR CARE VIZITEAZĂ ȘI EMPATIZEAZĂ CU STAREA DE SPIRIT A ACESTUI BLOG!

miercuri, 31 decembrie 2014

LA MULȚI ANI ȘI NU UITAȚI DE MAICA DOMNULUI!

Așa am simțit să închei ultimul cuvânt al anului... Poate că cineva mai are bucuria de a citi un cuvânt al celui care de patru ani, aproape zi de zi, scrie pe blog, pe facebook, pe inimile voastre... Mă întrebam uneori dacă nu este doar o tendință histrionică aceea de a vă scrie mereu... Dar îmi sunt tare dragi oamenii și nu vreau să stau lângă ei spre a fi centru vieții lor... Eu nu sunt  axul central ceasului, eu sunt doar rotița care aremază curgerea limpede a nădejdilor voastre...

Mi-e dor deja de un cenaclu...
Mi-e dor deja de o rugăciune curată la Maica Domnului...
Mi-e dor deja de anul 2014...
Mi-e dor deja de un drum cu microbuzul cenaclului prin Ardeal sau Maramureș...
Mi-e dor de Părintele Nan din Munchen... nu știu dacă va citi...
Mi-e dor de Cluj, de familia Părintelui Răduț...ce oameni faini...
Mi-e dor deja de Părintele gabriel din Bocșa...nu știu dacă va citi...

Mi-e dor deja, de Nelu Ivan și doamna Mirela... de Alexandru care a stat aproape pe la Sibiu de sărăbători, dar am fost ocupați amândoi... de Romică care mi-a vizitat Biserica de la T.B.C și s-a rugat la Icoane...
Mi-e dor de Părintele Lazăr din Cioceni, care a avut un an mai greu, și a fost nevoit să renunțe la Gala 10, dar cu inima mereu de nota 10!
Mi-e dor de Mihai, chitaristul care acum muncește prin Germania, dar mă sună aproape zilnic...
Mi-e dor de București, de Părintele Nicolae...

Mi-e dor de familia Cioară, de Părintele din Hădăreni...de Hădăreni...
Mi-e dor de Sărmaș...un an fără Sărmaș...de ce oare nu ne-a mai căutat Părintele Ilie?...



Mi-e dor de lumea minunată de Luduș... de Iernut... de Mediaș...
Mi-e dor de cei scriau mereu vorbe de încurajare pe email...
Mi-e dor de Părintele Gheorghe Știrb...
Mi-e dor de microbuzul pe care probabil că nu-l vom avea niciodată...
Mi-e dor de Ardeal, de Basarabia noastră, de România Mare...
Mi-e dor de drumurile lungi și de cele scurte...
Mi-e dor de pâinea albă a gazdelor de pretutindeni, ce au primit Cenaclul cu atâta iubire și ospitalitate...
Mi-e dor de zilele cu soare, de ploi, de ninsori, de nopțile cu lună plină, de stele, de îngeri...
Mi-e dor de concertele din Grădina de Vară...

Mi-e dor de Brașov, de Părintele Robert...de oamenii calzi de acolo...
Mi-e dor de Gala 300...deja avem 283 de concerte...
Mi-e dor de un sponsor care nu mai vine de cinci ani și jumătate... și mă bucur că uite așa încă ne chinuim să facem rost de bani pentru motorină... Misiune...
Mi-e dor de lacrimile bătrânicilor din biserici...
Mi-e dor...

Mi-e dor de cântecele noastre...
Mi-e dor de copii, de oamenii frumoși, de sufletele alese care iubesc misiunea noastră...
Mi-e dor, mi-e dor, mi-e dor...
Și sper să vă fie și vouă la fel...Dor...

LA MULȚI ANI!

PĂRINTELE CĂTĂLIN