joi, 2 octombrie 2014

VALCHID...ALEXANDRU ȘI CHEMAREA POPORULUI...



Telefonul sună insistent... Sunt încă în Capitală... Ezit să răspund, apoi totuși o fac...

-Alo!Sunt Părintele din Valchid...Alexandru mi-a dat numărul... Vă așteptăm cu Cenaclul în 9 noiembrie... La noi... Pe la amiază... Cântați acele minunate cântece patriotice.
Mă pregătesc să tergiversez lucrurile.. Dar Părintele nu se lasă:
-          A zis Alexandru că veniți... Trebuie să veniți... A trecut mult de când nu ați mai fost...
- Mda, dacă a zis dragul meu Alexandru...Accept... 
Mă gândesc la colegii mei, la efortul lor... Dar, aseară, Nelu Ivan mi-a dat curaj... Mă sunase Primarul din Moșna, ca să venim sâmbătă la sărbătoarea  fiilor satului... Am răspuns pozitiv, dar mă gândeam că poate e greu pentru frații mei din cenaclu... Dar Nelu Ivan, cu glasul său calm și blând mi-a spus:
-          Doar mergem pentru Biserică și credință...

Așa că mi-am revenit imediat... Mă gândeam la faptul că, parcă din ce în ce mai mult, Cenaclul Lumină Lină devine un mod de a face istorie adevărată, un organism viu care recuperează identități naționale și sparge blazarea contemporană. Nu cântăm în promiscuitatea patimilor, ci sub edificiul reputației de buni români. Și, mesajul nostru are continuitate... Poate că un semnal de trezire pentru acest neam... O, neamul acesta adormit și imposibil de trezit...

-          Da, domnilor, da preacucernici părinți...venim... Și la Moșna, sâmbăta viitoare... Și la Viscri duminca viitoare... Și la Valchid... Oriunde... Măcar de ne-ați înțelege... Suntem mereu pe drum...!