La Moșna... Nu în Ungaria... În România.

Moșna și concertul 259 al Cenaclului Lumină Lină. Drapelul românesc adus pe scenă de membrii Cenaclului Lumină Lină ne reamintește că suntem acasă... Nu în Ungaria... Nu în America... Acasă... În patria limbii române... Cenaclul intră pe scenă în fața a sute de oameni. Are pentru prima dată o misiune grea, să convertească ideologia defectă a partidelor, care au venit la Festivalul Verzei din Moșna spre a-și face campanie electorală. Să oprească furia bahică a românilor și a romilor care au profitat de această zi frumoasă spre a se mai desfăta odată... Misiune aproape imposibilă...

Urcăm pe scenă. Parcă e cumplit. Lumea se mișcă agitată. Veselie, fum de mic, pahare de bere, un fel de haos autohton... Ne apropiem de microfoane... Oamenii parcă încremenesc...                                                                                                                                                                                  

E momentul în care începem să vorbim: “Vom cânta pentru România, dar să stabilim niște reguli simple de comunicare. Vrem decență și implicare. Altfel ne oprim!” Lumea se uită mirată spre noi… Dar începem cu Imnul Deșteaptă-te române! Șocul e iminent… Lumea se oprește din freamăt, din agitație și începe să cânte… La început,  mai firav, apoi tot mai puternic… Și concertul prinde aripi… Explodăm acum NOI! Aducem Țara Moților în inimile moșnenilor… Cântăm din suflet… Microfoanele par să nu mai țină ritmul cu noi… Lumea cântă, cântă… Se cer pricesne… Cântăm PREASFÂNTĂ MAICĂ ȘI FECIOARĂ… Apoi, Nelu Ivan e inspirat și aduce în inima publicului piesa A MAMEI RUGĂCIUNI… Fantastic… De acum totul e împlinit…

Plecăm spre casă împliniți… Ne despărțim… Sibienii, medieșenii… Puțin obosiți, dar liniștiți… Ne-am făcut din nou datoria… De fapt, am făcut ceea ce eram datori să facem… Mâine o luăm de la capăt… La Viscri… Nu la Prințul Charles… Ci acasă, la poporul roman…