ARDE INIMA CLUJULUI...SAU CE MIC E DRUMUL DE LA LANCEA LUI HOREA LA CRAZY MUSIC...(I)

ȘANSA MEA...ȘI A VOASTRĂ...

Gând smerit ce mi-a rămas... Concertul de le Cluj, primul, cel de sâmbătă de la Biserica din Deal Biserica lui Horea... Locația cuminte și irepetabilă: MUZEUL SATULUI... Iar beneficiari, au fost românii clujului care au găsit puterea de a urca în Deal...

Au trecut câteva zile. Revăd acum altcumva concertul cenaclului... Îl văd pe Părintele Dinu căutându-și emoționat locul... Era când între oameni, când în fața microfoanelor... Odata chiar a lăcrimat, ceea ce i se întâmplă destul de rar, eu cunoscându-l de peste 25 de ani... Semn bun...

Cenaclul a fost așa ca întotdeauna. Gata de jertfă... Drumul de la Sibiu sau Mediaș făcut de colegi... Carmen Stețco a venit din Borșa... Părintele Mărcuș din Caransebeș...  Jertfă... Sau, e mai corect zis, șansa noastră, a tuturora, de a face o jertfă pentru Hristos și România.... Șansa mea, a lui Romică, a lui Alexandru, a lui Andrei... Șansa lui Vali Rațiu, a lui Ștefan... Șansa minunatului Nelu Ivan de a aduna lacrimile poporului în căciula demnității naționale... A, da, șansa blândului Sorin Popa și a tuturor celor prezenți...

DE LA LANCEA LUI HOREA LA CRAZY MUZIC...

(sau cum asociem pricesnele cu preferințele muzicii moderne)

Nu știu cum e să nu fi un român autentic astăzi... Știu că ne străduim să fim buni români... Dar curentele vremii, ne trag tot timpul parcă înapoi... Modernismul, moda, cântecele internaționale, parcă vor să-i spună lui HRISTOS:
- DOAMNE, E  CAM DEPĂȘITĂ CONCEPȚIA CLASICĂ A CREȘTINISMULUI... Astăzi, trebuie să îmbinăm, moda cu baticul, cântecele moderne cu pricesnele, crucea cu podoabele lumești, mirul de la icoană cu fardurile opulente, apa sfințită cu alcoolul, tămâia cu alcoolul...

Of, ce eroare... Ce mare eroare...

  Mă gândesc, la faptul că în anul 2014,  acum când apar atâtea nebunii muzicale moderne, când există atâtea  dubioase formații de muzică și glasuri isterizante, repet, mă gândesc că este foarte greu să fi  membru și spectator al concertelor Cenaclului Lumină Lină... 

Pentru că, patimile trăiesc numai în asociație... Răul se simte bine dacă mai vine un rău lângă el... E mai ușor să bei, și apoi să și fumezi, sau să te porți cu slavă deșartă,  pe muzica unui Puya, sau a Innei, a lui Marius Moga... Vorba aceea Crazy Music, adică tot ceea, ce înseamnă aproape totul pentru un tânăr dornic de distracții. Deci cum să dai like sau să asculți un Părinte Marian Mărcuș sau un Nelu Ivan... Pentru că, se vede clar că muzica păcătoasă merge foarte  bine asociată cu alcoolul, cu țigarea, cu poftele carnale, cu drogul etc... Însă, cântecele noastre pioase și naționale nu pot fi acceptate chiar de oricine... Pentru că nu se asociază nici cu paharul, nici cu țigarea, nici cu plăcerea...

Vai însă de cel ce asociază lucrurile sfinte cu cele ale veacului nebun... Vai de cel ce acum cântă pricesne și apoi își aprinde țigarea... Duhuri necurate se încuibează în sufletul lui... Da, ceea ce este însă greu de înțeles, dar este încă o nebunie reală a acestui veac bolnav, este faptul că unii, chiar oameni ai bisericii, în inima lor, asociază cântecele populare, cele naționale, sau duhovnicești, cu cele ale modernismului...  Nu se poate așa ceva... Și totuși, când te uiți pe preferințele lor, mi-e și rușine că desconspir o asemenea realitate, și vezi unele pagini de Facebook, sau  când le citești opțiunile sufletești ale unor semeni ( pentru că acolo, pe net, oamenii își exprimă acolo vădit preferințele) rămâi uimit, cum amestecă ei excesul pătimaș al cântecelor mondene-drăcești cu lucrurile lui Hristos... Și, te întrebi, oare ce o fi în inima lor? Un malaxor de venin și încercări  slabe de a fi creștini... Cred că, e o părere a sfinților părinți, pentru aceste lucruri vom da seamă cu toții la Judecată... Cum ne-am împărțit prea lesne viața între rugăciuni și plăceri, între cântece frumoase și lirisme satanizate...

CONCERTUL DIN MUZEU... PĂCAT DACĂ UITĂM...

Eu nu pot să uit cum a fost la Cluj... Nu au mai fost o mie de oameni ca și la Lechința, nu au mai fost înflăcărații români din Hădăreni, nu au mai fost blânzii oameni din Valea Șesii, dar a fost foarte bine așa cum a fost... Gazdele, puse în fața ineditului, au făcut atât cât au putut, iar Parohia Bisericii din Deal numără abia vreo două luni de zile... Părintele Dinu, pus în fața unui moment nou, bine intenționat, nu cred că avea cum să strângă mai mulți oameni... Vadul de evlavie se formează după mulți ani și multă muncă duhovnicească într-un singur loc... Iar publicitatea momentului făcută pe postul de Radio Renașterea nu a fost se pare prea  bine recepționată...  Dar, a fost bine așa cum a fost... Oricum, felicitări gazdelor pentru că au fost generoși, calzi și ospitalieri... Totuși, gazdele noastre, meritau mai mult pentru osteneala de care au dat dovadă, meritau ca să fie prezenți acolo cel puțin o mie de oameni...

"REMARC SINCERITATEA CENACLULUI, OARE VOI AȘA SUNTEȚI MEREU?"

După concert s-a apropiat o doamnă de mine și mi-a zis în lacrimi: "Remarc sinceritatea exprimării voastre... A fost cea mai frumoasă zi din viața mea... Oare, așa sunteți mereu?"... 
Elogiul doamnei m-a pus desigur pe gânduri... Oare așa suntem noi mereu?  Eu, voi, noi, și toată această populație a României anului 2014? Oare așa ne trăim mereu viața, vorba lui Țuțea,între Dumnezeu și iubirea de neam? Sau o trăim între bine și rău...între Dumnezeu și Mamona?

....

Cei care au fost duminică în Deal, au avut parte de multe lucruri surprinzătoare. Și aceasta pentru că, la această oră, încă de existența și misiunea Cenaclului Lumină Lină nu se vorbește prea mult... Internetul , pagina blogului, sau cea de facebook, nu aduce oameni la concerte, ea fiind doar un mijloc eficient de arhivare a informațiilor pre și post-concert, deci alte moduri de a face publicitate nu există... 
Însă, cei care au fost în Muzeul Satului, au văzut niște oameni sinceri, care au cântat din inimă tot ce știau ei a fi mai potrivit cu locul, cu timpul și cu idealul la care au fost chemați... De aceea, primul concert de la Cluj, cel de sâmbătă, rămâne în inima noastră, ca o dulce amintire  sau ca o răscolire a idealurilor noastre jertfitoare.  Noi ne-am făcut datoria... Numai și numai cu Maica Domnului și cu dorul nostru de a  fi niște buni români.  

FELICITĂRI TUTUROR COLEGILOR PREZENȚI...BUNII MEI ROMÂNI...