Mi-era atât de dor de Hădăreni... Locul unor amintiri speciale, legate de o reacție 100% românească, într-un veac 80% mason... Ce frumos a fost atunci, acum un an... Cu Cenaclul înălțat de reacția unor oameni speciali...
Plecăm la Hădăreni și privim afișul din 14 septembrie... Cel cu Clujul, concertul de la Muzeul Satului... Primul din cele două pe care le vom susține în Cluj... Un amestec de ideal, liric și pasiune națională... Într-un Ardeal pregătit pentru fărâmițare... Am auzit, chiar în seara aceasta la TV, că ungurii au refăcut planurile pentru o zonă autonomă... Că până la urmă Bucureștiul va ceda... Că, cică, așa cere Consililul Europei... Fac ce fac ungurii și se pregătesc de o țară în Țară... Și lumea e la cabane, la vin, la nunți, la distracții, la boemie...
Mergem la Hădăreni, așa cum vom merge la Cluj... Să aprindem căpițele cu fân ale Ardealului... Semn că în Transilvania nu e liniște... Și, că nu chiar toți românii au adormit...
