ALĂMOR -CONCERTUL 258... INCREDIBIL DE FRUMOS!

Mi-ar fi plăcut să nu se termine nici acum concertul de la Alămor. 
Un concert specific

Cenaclului Lumină Lină. Cu o sală plină, cu oameni simpli și curați, cu entuziasmul aproape imposibil de egalat în orașele prin care mai cântăm și noi... Alămorul mi-a dat fiori și investiția dăscălicească de a nota cu 10 participarea publicului la frumoasa emulație a colegilor noștri.

Gazdele au fost și ele calde și minunate. Familia Părintelui Gligor, Doamne, ce oameni minunați, ne-a făcut să ne simțim excelent la Alămor. Ospitalieri, blânzi,inimoși, ne-au pus al dispoziție tot ceea ce am avut nevoie, și mai ales sufletul lor...

Cum au fost oamenii? Dacă mă gândesc acum, la aproape două ore de la sfârșitul concertului, parcă pot să vă răspund dintr-o suflare: Minunați! Au lăcrimat, au aplaudat spontan, chiar și în timpul cântecelor, s-au ridicat zeci de minute în picioare la piesele patriotice și ne-au însoțit cu vocile lor aprinse la absolut toate melodiile propuse. Au avut ceva nefiresc de frumos, ceva divin, ceva ce cred, desigur subiectiv fiind, că numai în Ardeal se poate întâlni, în felul acesta.

Mi-e din nou greu acum. De ce? Pentru că, s-a terminat concertul și simt nevoia să o iau cât mai repede de la capăt... Să aștept încă două săptămâni de chin până mergem la Viscri. Să visez noapte de noapte pe acești români, poate ultimii autentici, așa cum i-a lăsat Dumnezeu pe pământ. Deja mi-e dor de Alămor... 

Spuneți și voi, ce să fac?

PĂRINTELE CĂTĂLIN