CUM POATE CONTINUA CENACLUL SĂ EXISTE!
Dacă întrebarea
vi se pare banală, tocmai acum când cenaclul are o echipă și concerte
deosebite, ei bine, vreau să intrați puțin în sufletul Părintelui Cătălin
Dumitrean, care zi de zi, noapte de noapte și uneori și dincolo de calendar se
frământă pentru destinul acestui grup...
CE NU ȘTIȚI
DESPRE CONCERTE?
Doriți
dezvăluiri? Ei bine, dacă senzaționalul vă priește, vă dau un amănunt: Ieri,
spre exemplu am avut patru ore de discuții despre concertele Cenaclului
Lumină Lină din 13 și 14 septembrie... Frământat de neclarități privind locația
primului concert, și obsedat de a da colegilor un impuls pozitiv în ceea ce
privește mobilizarea pentru concerte, am pornit la Cluj... Toată
dimineața de
luni a fost o frământare... Telefoane, discuții cu preoții, schimbări de locație, stabilire de întâlniri preliminare, dialoguri despre repertoriu,
probleme de sonorizare... Unde ne cazăm... Cum e mai bine să se distribuie
camerele, la ce oră servim mesele, cum să achităm combustibilul... S-a făcut amiază, apoi seară... Întâlniri în
Complexul Hașdeu cu Părintele Dinu, cu Părintele Ilie și doamna preoteasă,
propuneri, renunțări, iarăși propuneri, și în cele din urmă soluții... Ziua m-a
epuizat extrem de mult, astfel că azi noapte am adormit într-o stare de
surescitare, mergând până la un rău fizic destul de pregnant...
Mă gândeam, mi-a
venit la un moment dat așa o teamă, că în acest timp, poate unii dintre prieteni nu sesizează
aceste aspecte organizatorice (jertfele celor care se frământă în spatele unui
concert de două ore), sau poate că cineva nu poate veni și mă va anunța chiar în
ultima clipă( mi s-a mai întâmplat), că are o “mică” problemă pe acasă, pe la școală, etc... Dar, mi-am învins teama și am
zis: Dacă frumoșii mei colegi, Andrei, Alexandru, Romică etc, vor citi aceste cuvinte îmi dau seama
că se vor mobiliza și mai tare pentru a face câteva concerte deosebite... Pentru că, ei, la fel ca toți ceilalți sunt oameni deosebiți... Deci: Oboseala
mea sper să le fie un exemplu bun și de folos... În viață, datoria față de Biserică și Țară e pe primul plan...
Veste bună, la
Cluj, revine părintele Mărcuș... și ne bucurăm atât noi, cât și organizatorii...
Pentru public, e un moment frumos... Ce echipă faină, Nelu Ivan, părintele Mărcuș
și toți ceilalți...
HĂDĂRENII SE DAU
DE CEASUL DĂRUIRII...
Vorbesc azi la
telefon cu părintele Cioară... Îmi spune: “Doamne, da e mare bucurie aici... Vin colegi, credincioșii din alte sate...
Cu autocare, ca să vă vadă și să se roage împreună cu voi... E un moment unic.
Am chemat prieteni, oameni, cunoscuți, necunoscuți etc... Presă, primari,
senatori, dar mai ales oameni simplii... Vă așteptăm pregătiți... Ne e dor mare
de voi... de cenaclul acesta minunat...”
Răspund: “Venim…
Sâmbătă la 7 seara intrăm în
Hădăreni. Punem cabluri, totul pentru a doua zi... Să fie o zi de praznic
pentru români!”
AZI ÎNCĂ DOUĂ ORE
DE DISCUȚII...
Credeți că azi
m-am potolit... Nu, dar să nu râdeți, pentru că m-aș simți tare prost... Tot ce iese bun se face numai cu muncă, cu organizare și cu preocupare. Iar eu știu asta... Azi m-am întâlnit două ore cu părintele Petian
și Părintele Alexandru din Munchen... Tot despre cenaclul nostru... Două ore
fix de propuneri, analize, sfaturi...Teme comune...Cum ne deplasăm...De unde luăm bani, microbuze, benzină... Cum ne cazăm ... Cine unde trebuie să dea un telefon, telefoane, emailuri... În Târgu Mureș, în Italia... Cum facem să fie toți mulțumiți... da... Am uitat să vă spun că am hotărât să mergem în octombrie la Târgu Mureș... Două
concerte naționale și inedite... Am mai aflat că în Italia vom cânta în 22 noiembrie chiar în Veneția veche, că 
Părintele din Munchen, chiar vorbea cu mult drag, de necesitatea menținerii actualei formule ale cenaclului, de faptul că echipa trebuie să meargă până la capăt, că oamenii au numai de câștigat, că e o șansă frumoasă să menținem acest grup...I-am răspuns, că voi face tot ce este omenește posibil, dar că am nevoie și de rugăciunile tuturor... Soluțiile le am în minte, mă gândesc zilnic la ele, dar mai am nevoie și de rugăciunile celor ce tocmai acum, terminând de citit acest articol, poate puțin cam lung, se vor gândi dacă pot să mă ajute cu ceva, mai mult decât un simplu sfat... MÂINE E TOTUȘI O ZI...
IAR CENACLUL LUMINĂ LINĂ E VIU!
PĂRINTELE
