Lechința, limpede și absolută!
Încă de sâmbătă
seara, când am sosit la Lechința, în jurul orei 22, am gândit
că “ceva nu e în
regulă”... Ospitalieri prin definiție, gazdele noastre s-au întrecut pe sine ca
să ne primească cu mare bucurie și să facă tot ceea ce este posibil pentru concertul de adoua zi,pentru ca acesta, să fie unul magnific. Și au reușit pe deplin... Și am
reușit pe deplin, la rândul nostru, să ne dăruim publicului, într-un “concert
deplin” – așa cum spunea la sfârșit colegul nostru Nelu Ivan.
Peste 1000 de
oameni după părerea gazdelor. Mulțime care ne-a copleșit și ne-a asaltat până
la limita stativelor de microfoane. Bărbați, femei de toate vârstele, copii
entuziaști, care au cântat cu emoție alături de noi și ne-au declarat sinceră
prietenie. Iar la sfâșit închinarea credincioșilor la Icoană care a durat peste
o oră jumătate, în condițiile
în care au miruit trei preoți. Fascinant, nu?
Nu prea știu acum
cum să notăm acest concert... Pe facebook am spus că “10!10!10!” ar fi cele
trei note meritate de publicul bistrițean.
Dar 10 merită și echipa cenaclului, formată din Părintele Mihai Petian,
Nelu Ivan, Ștefan Ion, Alexandru Dănilă, Ovidiu Contiș, Andrei Lazăr, Mihai
Doda, Ana-fetița și Andreia Tecar, plus colegii de drum care ne-au ajutat la
organizarea deplasării și a concertelor.
Au vrut
lechințenii să fie cei mai buni? Nu știu? Poate că, mulți dintre dânșii nici nu
aveau prea multe cunoștințe despre noi, iar alții ne văzuseră în alte concerte,
la Arcalia, la Șirioara sau la Sâniacob... În orice caz, s-au dăruit frumos și
au avut vervă deosebită la cântecele noastre și și-au exprimat “în forță ”
fericirea de a avea partener de iubire, Cenaclul Lumină Lină...
Acum, pe drumul
de întoarcere acasă, multe se pot scrie. Dar, prea puțin putem reda în cuvinte.
Am auzit că mulți dintre cei prezenți, erau moți, cu familii care s-au
strămutat pe meleaguri bistrițene acum câteva sute de ani. Și parcă le-am
simțit patriotismul și felul special în care au vibrat la cântecele iubirii de
neam. Cântece de trezire, cântece de îngrijorare, cântece de viitor...
Lechința a
însemnat piscul unor concerte absolut fantastice pe care le-am trăit în
ultimile luni. Semn că rostul Cenaclului Lumină Lină este unul absolut și
inevitabil în conștiința prezentului și a viitorului României...
REGHIN ȘI
TÂRGU-MUREȘ
O să scriem mai
puține despre aceste două recitaluri ale cenaclului, pentru că timpul este
scurt, pentru că încă trebuie să ne gândim foarte bine ce cuvinte să alegem
despre aceste două exprimări ale noastre, desfășurate ieri, într-o zi plină
dinamică, de dăruire națională.
În orice caz la
Reghin în Biserica și la Târgu-Mureș în incinta penitenciarului pentru tineri,
Cenaclul a cântat românește și creștinește, în același mod unic și inimitabil.
Dacă la
Târgu-Mureș în incinta Penitenciarului(o surpriză, aceea de a fi invitați ad-hoc
în acest loc al suferinței, recitalul a fost un fel de rază luminoasă pentru
speranța altora, la Reghin, în schimb, totul a fost de ținută națională și în
fața unor oameni calzi și profunzi.
La Reghin ne-a
venit adeseori să lăcrimăm până la cer, la vederea românilor care au cântat
cântecele naționale cu atâta transfigurare pozitivă. Absoluți, divini. De aceea,
Reghinul a părut un oraș cu români majoritari, o vatră a iubirii față de Maica
Domnului, o iesle a smereniei și devenirii naționale.
Mulțumim Reghin!
Mulțumim Târgu-Mureș! Mulțumin dragi și minunați români!
