Borșa. Ne
întoarcem acasă din Raiul Borșei. Pe microbuz discutăm depsre minunatul
concert de azi dimineață. De modul în care, maramureșenii, au explodat, atunci
când din inițiativa noastră directă, i-am ridicat în picioare. A fost greu până
am îndrăznit, apoi totul a venit de la sine... Un concert în care s-a spus tot
ceea ce se putea spune.
Cred că poporul
român are trauma ațipeniei la ore de veghe. Murim lent și înviem efervescent.
Devenim apatici și ne protejăm lentoarea existențială. Și apoi, ne aprindem repede,
la primul glonț care ne trece pe la ureche,
În Maramureș a
fost bine. Bocșenii Părintelui Gavrilă au fost atât de minunați, că la începutul
concertului aproape că nici nu ne-am dat seama cât de greu o să ne despărțim de
dânșii. Iar acum, că am plecat din Bocșa și ne pare atât de rău. Ne-am bucurat de o
ospitalitate aparte, frumoasă și 100% semnn că încă există oameni buni...
Mergem spre casă
și drumul e mult mai greu... Amintiri... Ne privim în ochi unii cu alții și
parcă avem noi înșine pe fețe chipurile dragi ale maramureșenilor. Îi vedem cum
stăteau îngenunchiați la Sfânta Liturghie, fără să clipească din gene, cu inima
încărcată de Dumnezeu. Erau blânzi ca porumbeii și parcă sfioși. Apoi, pe
băncile de afară, la concertul cenaclului, au început a ofta, semn că
pricesnele le atingea sufletul... Am venit Măicuță să ne mai vedem... Și ei
cântau alătrui de noi... la fel de sfioși, asemănători însă îngerilor... I-am
privit mai atent și m-am cutremurat. Îmi păreau doruri din icoanele
strămoșilor, sau candele încărcate cu mir de nădejde...
Membrii
Cenaclului Lumină Lină au avut parcă și ei puțină emotivitate în plus față de
ultimile două concerte. Vederea costumelor populare maramureșene, nu unul, ci
sute, le-au creat o stare
Echipa Cenaclului
a fost compusă din: Părintele Mihai Petian, Părintele Cătălin Dumitrean, Nelu
Ivan, Alexandru Dănilă, Andrei Lazăr, Romică Harșani, Cristian Țopean, Sorin
Popa, Ștefan Ion, Dumitru Beu și Mihai Doda. A debutat și se va alătura și la
alte concerte: Carmen Ștețca.
Calitatea
organizării: Excepțională. Ne-a motivat foarte mult ospitalitatea gazdelor, de
la venirea cenaclului și până la plecarea sa spre Sibiu, totul a fost deosebit.
Publicul: Puțin
introvertit la început și debordant în final. Merită să intre pe unul din
locurile TOP 10 CENACLUL LUMINĂ LINĂ.
Momente
deosebite: La cântecele patriotice, s-a simțit un duh românesc autentic. La fel
și în seara precedentă, când am cântat aceste cântece în fața gazdelor.
BORȘA
Porumbelul se
întoarce, către casă și suspină,
După zbor urmează
somnul, și-un noian fericire,
Și-a rămas în
urmă calea cea mai blândă și mai lină,
A rămas în urmă
Borșșa, cu a sa caldă iubire.
Iată și un crin
în mâna, unui om ce pare singur,
Iarba din oftatul
verii, i se pare dăruire,
Și-a rămas în
urmă pasul, cel mai apăsat și sigur,
A rămas în urmă
Borșa, și a sa sfântă simțire.
Vine și
privighetoarea, zâna care strălucește,
Când din triluri
iscusite, cântul naște armonie,
Și-a rămas în
urmă dorul, gândul care ne întărește,
Și-a rămas în
urmă Borșa, lacrima ce-a fost să fie.
Dacă toate au o
soartă, și-o scânteie mai divină,
Poate drumurile
vieții ne vor duce în plinire,
Și aș vrea să nu
rămână nici un loc fără lumină,
Și aș vrea să nu
rămână Borșa doar o amintire...
Poezie scrisă
între Mediaș și Sibiu, pe drumul de întoarce de la Borșa
