Nu e departe de Sibiu... Ar fi doar vreo 20 de
kilometrii, de la Ocna Sibiului spre Mândra. Și se numește Loamneș, o
localitate de români frumoși. Acum două săptămâni, ne-am deplasat acolo ca să
vedem biserica din sat, locul în care mâine vom avea concertul 243 din istoria
Cenaclului Lumină Lină. Am întâlnit niște oameni extrem de calzi și de
primitori. Ne așteptau, ne doreau, ne chemau...Și de aceea, mâine nădăjduim să
fie frumos.
Ce mai fac cenacliștii?
Se pregătesc pentru două zile
pline. Luni la Sibiu, la Grădina de vară de pe Strada Dealului. Toți sunt bine.
Și Nelu Ivan și Romică, și Alexandru. Medieșeni... Iar sibienii tot la fel...
Cum îi știți... Când se adună sunt toți minunați. Când stau departe de concerte, parcă sunt niște lebede cu capetele plecate majestos spre luciul lacului... Când vin la concerte sunt un fel de arhangheli de gală divină.... Da... Plutim în
răstimpuri și zburăm în concerte.Ne desprindem de pământesc și avem iluzia de a
face asta alături de câți mai mulți semeni... Acesta este Cenaclul Lumină Lină.
Loamneș...
Sperăm ca mâine sau poimâine să
vă povestim multe lucruri frumoase. Sperăm să citiți și să credeți că acest
cenaclu, așa cum arată el, a fost întotdeauna un sprint frumos spre idealuri
curate. În el s-au împletit fie furtunos, fie odihnitor, dar mai întotdeauna
consecvent, multe doruri minunate. Și dorurile au purtat culori
roș-galben-albastre, sau au avut rame smerite de la blânde icoane făcătoare de
minuni.
Icoanele bucurie, ale consecvenței și ale iubirii de neam...
Icoanele bucurie, ale consecvenței și ale iubirii de neam...
