Sunt Părintele Cătălin și vă salut cu drag!
Așadar, Cenaclul Lumină Lină își reîncepe urcușul spre
inimile oamenilor. Părintele Ioanichie de la Frăsinei ne-a urat astăzi “SUCCES” și i-am mulțumit
personal, dar și în numele vostru. A zâmbit și mi-a spus că are încredere în
noi toți. Și mai ales în misiunea noastră...
Ce să vă spun?
Cuvintele mele sunt puține. Haideți să ne apucăm serios de treabă. Să
demonstrăm că mai avem puțin suflet în noi. Că nu putem trăi credința doar
sentimental, ci în mod practic, făcând ceva concret pentru aproapele nostru.
Și așa se spune despre noi creștinii, că mimăm evalvia, că suntem doar cu
buzele în rugăciune, că avem o viață fără fapte. Ei bine, Cenaclul e fapta
voastră. Un fel de faptă.
Le mulțumesc tuturor celor care au considerat că această
cale de mărturisire e justă. Puteau să opteze pentru o mie de alte căi. Puteau
să nu facă nimic. Puteau să trăiască în lume. Puteau orice. Căci liberi suntem
să optăm. Dar, ați ales acest mod de a spune PREZENT. Și vă mulțumesc.
De acum la treabă. Nu uitați tot ce ați promis. Țineți
legătura cu mine, dacă vă împotmoliți și vom găsi întotdeauna soluții de a merge mai departe. Nu vă ascundeți
slăbiciunile. Nu vă mândriți. Nu vă sfădiți. Nu vă judecați unii pe alții. Căci, așa veți pleca. Mai devreme sau mai târziu. Nu jucați un joc de viață, de carieră, de împlinire umană. Nici măcar un joc de mântuire. Nu are
rost să vă complicați. Fiți doar membrii ai Cenaclului Lumină Lină, buni
creștini și buni români.
Și nu uitați:
-Vorbim unei Românii vândute în mare parte celor străini.
-Vorbim unor comunități care nu mai practică decât în mod
formal evlavia.
-Vorbim unei lumi care de fapt este atee. În haine, în
vorbe, în patimi, în metehne, în cântece.
Deci, fiți treji la minte. Începe marea încercare. A mea, a
voastră, a tuturor. Cenaclul Lumină Lină!
