DUPĂ PATRU ORE DE MARATON AL FRUMUSEȚII...
Mă gândesc acum la porumbelul
blând al iubiri, la greierele nepătimitor de rău și la micile spice de grâu ale bunătății inimilor voastre, care au făcut toate la un loc festinul împăcării la Concertul Aniversar de
la A.S.T.R.A. Un fel de mod de a ne uni, în vremuri, vai, atât de ciudate, în
care omul se izolează, se detașează și se depărtează de om. Da, în vremuri de singurătate...
Câteva cuvinte:
1.Mulțumesc celor ce au avut un cuvânt de spus
pentru mine. Să nu credeți însă că sunt chiar așa de deosebit. Privesc viața ca
un om. Nu sunt decât un om. Dar vă
sunt dator, pentru bunele intenții, pentru că voi credeți în oarecare daruri
ale mele și mai ales pentru că nu m-ați uitat...
2. Cenaclul există și mereu
subliniez lucrul acesta. E frumos că el poate trezi lucruri calde și idealuri
pline de românism. Mă bucur că în latura sa, creștinismul înseamnă regăsire de
oameni, comunicare și altruism. Pentru că, nu am construit acest cenaclu,
pentru a se lua la întrecere cu asceza monahală, ci pentru a desface gurile
oamenilor spre cuvinte de bucurie. Eu atât am îndrăznit, mai mult mi-a fost
teamă. Dar mă bucur, că ceea ce am făcut am reușit.
3. Felicit pe toți. Efortul
ploieștenilor, a celor veniți de dincolo de Sibiu, din Ruși, din Broșteni, de
pretutindeni. Dragostea lor a întrecut “legea șI proorocii
”.
4. Calde mulțumiri domnului director Ciprian Olinici. Nu pot evalua
prietenia domniei sale în câteva cuvinte, dar ea există și e mai mult decât
evidentă. E un dar și un drum spre alte și alte mărturisiri.
5. Colegilor mei din cenaclu le accord ultimul cuvânt. Câți mai sunt,
câți vor fi și câți încă nu s-au obosit alături de mine. De la început v-am ales pe mulți, dar slăbiciunile au vrut a ne cerne rând pe rând. Soldații lui Hristos, au rămas și răniți. Îi văd pe unii, că trag de ei să nu se retragă, îi simt slăbiți, dar știu eu, poate că Dumnezeu va trage și el de ei ca să mai rămână... Pe voi, dragii mei, v-am neglijat uneori. Mereu așa fac cu cei mai dragi. Și uneori ați suferit. Am vrut să vă induc în minte, un ideal, acela al perseverenței creștine, că tot ce faceți este pentru Dumnezeu, pentru oameni, am vrut să vă dau sentimentul loialități, acel fie ce o fi, cu care atac mereu nemrăginirea... Și nu știu cât am reușit...
Oricum, vă mulțumesc...
Vă rog frumos și aștept un semn de la toți...
PATRU ORE VIS ! PATRU ORE
