DOUĂ AFIȘE ESENȚIALE PENTRU DOUĂ VIITOARE MARI CONCERTE

DACĂ DORIȚI SĂ PROMOVAȚI ACESTE CONCERTE...NU AR FI RĂU DELOC...AR FI UN SEMN DE PASIUNE PENTRU CENACLUL LUMINĂ LINĂ...

Nu renunț la 1 Decembrie!

M-am întrebat dacă mai pot scrie versuri despre țară. Mai ieri exista un blog poeziicătlin dumitrean și mi se părea că e ușor și tragic să fi poet. Dar timpurile ce le trăim nu îmi dau pace. nu mă regăsesc în poezie, pentru că bănuiesc că aș putea fi prea tragic. Mă doare prea mult pieptul pentru țară, pentru lacrima limbii române, pentru lipsa de identitate și nu știu ce să mai fac. Parcă am destinul rupt... Patriotismul a fost prea lesne abandonat de extreme. Și cei mai mulți nu îl au deloc...
E seară și mă doare timpul. Pentru că totuși istoria înseamnă timp, adică trecut, prezent și viitor. Și cea mai mare rană e prezentul. Dar nu pot, of chiar deloc să abandonez ideea că totuși praznicul meu cel mai dorit este ziua de 1 decembrie... Și de aceea mă reîntorc firav în poem, fără a avea pretenția ca aceste biete versuri să devină un șlagăr...
părintele cătălin

1 Decembrie

Și după câte răni insistă,

Pământul țării să îl frângă,

1 decembrie rezistă

Ne este ziua cea  mai sfântă!

Abandonată  zi de praznic,

Când noi urgii din nou se întâmplă,

1 decembrie cel falnic,

Rămâne ziua cea mai sfântă.

Și-mi este greu să scriu poeme,

În mine lacrimi se frământă,

Dar totuși între mii de teme,

Nu pot să am o zi mai sfântă.

Ați pus istoria în urnă,

Ați pus profesori să ne mintă,

Dar a rămas în noi o urmă,

1 Decembrie, zi sfântă.

Nu ne excludeți de pe listă,

În noi calendul se frământă,

1 decembrie rezistă,

E ziua noastră cea mai sfântă!

CITIȚI MAI JOS ȘI CRONICA MINUNATULUI CONCERT DE LA MEDIAȘ!

MEDIAȘ SAU CUM TOTUL A FOST REAL...

Ce frumos a fost la Mediaș! Târziu, în noapte, la câteva ore după concert, Părintele Marius-preotul paroh, îmi trimite un emoționant mesaj, mulțumindu-ne pentru spectacolul superb  desfășurat în Biserica ortodoxă din Cartierul Moșnei. Un spectacol plin de dinamism și suflet românesc. Medieșenii s-au întrecut pe sine, s-au autodepășit în vibrații și au fost un public exemplar. Un fanion pentru orice comunitate românească care tinde spre identitate.

Revăd aievea scene din concert. Sute de oameni în picioare, cu o energie rar întâlnită. La fel și membrii Cenaclului Lumină Lină. Nelu Ivan pare transfigurat, realizând un recital de excepție. La fel și Andreea, care este o surpriză plăcută pentru noi. Dominic este la înălțime și smulge ropote de aplauze. Naiul ne poartă pe meridiane incredibile de simțământ artistic. Romică emotiv, dar plin de forță.  Alexandru dulce ca un izvor de munte, iar Sorin Popa pune asistența să cânte la unison. Pare un delir de iubire și puritate artistică. Și totul este real... Mai ales că, peste toate, cu un munte plin de energii divine, tronează vocea superbă și recitalul absolut unic al Părintelui Doru Gheaja. Fără cuvinte...

Plecăm de la Mediaș încântați. Nu ne vine să credem că am putut fi părtași la un asemenea  eveniment . Și totul este real...

CUM DEVENIM ”SMERIȚI” ȘI ”MÂNDRULEȚI”

   Există o etapă în drumul spre ”așa-zisa smerenie”, în care te declari cu voce tare ca fiind un păcătos (n.n. unii spun chiar ”cel mai mare păcătos”), dar de fapt tu nu simți în adâncul sufletului tău existența păcatului. Nu ai nici măcar cea mai simplă idee cum acesta lucrează viu în tine și te conduce ceas de ceas. Nu îi simți mișcarea, forma, fondul și posesivitatea.    Spui doar că ”ești un păcătos”, dar o faci doar de dragul circumstanțelor în care îți așezi o așa-zisă viață duhovnicească. Adică, vedeți ce urât paradox, unii chiar atunci când spun că sunt ”mari păcătoși” și se adresează unui public practicant al ortodoxiei, de fapt tocmai atunci se umflă în pene de mândrie. Căci există o mândrie neștiută a ”smeriților„.
Cum localizezi un astfel de ”mândruleț”?
Cum? Simplu. Dă-i o ispită ”mândrulețului” și se va enerva imediat foarte tare. Arată-i o greșeală a aproapelui, fă-l să constate o nedreptate socială, un viciu al omenirii și va reacționa  urgent contra lui. Mai întâi va simți în piept o tulburare, apoi se va adresa celui păcătos cu așa-zis cuvânt de ”îndreptare”, ca și cum, Măria-Sa-egoul din mine, tocmai a luat atitudine ”ortodoxă” contra unui ”mare păcătos”. Apoi, după ce-și va da seama că acțiunea de ”îndreptare creștină” este încheiată, că ”păcătosul” de lângă el a fost sancționat, ”mândrulețul” se va strânge asemenea unui șarpe și încolăcit va începe să dea din nou din gură: ”Sunt cel mai mare păcătos!”   

CONCERT LA BISERICA AZILULUI DIN SIBIU

Să cânți pentru oamenii aflați în suferință este o datorie de bun simț al membrilor Cenaclului Lumină Lină, iar dezideratul acesta s-a împlinit pe deplin, marți 14 noiembrie 2017 când la ora 11, o parte din noi ne-am strâns pentru un mic concert la Biserica Căminului de persoane vârstnice de pe strada Dealului din Sibiu. Au fost prezenți Romică, Vlăduț, Mihai, Ștefan și Dominic Simionescu, suflete dăruite pentru a oferi ceva frumos pensionarilor aflați în singurătate și durere la locașul de asistență socială din Sibiu. Colegii care au lipsit, au făcut-o numai din pricini binecuvântate, fiind la servici, altfel toți ar fi dorit să-și pună amprenta artistică pe acest spectacol.

Atmosfera a fost tot timpul emoționantă. Doamna director Cornelia Rotaru, autorul moral al acestei întâlniri, a pus suflet mult și de această dată, pentru ca evenimentul să însemne o reușită deplină. Și așa a și fost. Am cântat, am realizat dialoguri vii cu cei prezenți în biserică, am spus gânduri de nădejde și am colindat anticipat, cu gândul la Postul Nașterii Domnului, care tocmai a început. Precizăm, că la început a avut loc o slujbă de mulțumire pentru toate binefacerile știute și neștiute ce ne vin de la Bunul Dumnezeu.

CENACLUL ÎN REPETIȚII LA SIBIU...IATĂ ȘI PROGRAMUL CONCERTELOR...

Strângem rândurile. Turneul de iarnă este abia la începuturi. Iar ieri la Sibiu s-au adunat

Marea majoritate a membrilor Cenaclului Lumină Lină pentru a povesti despre misiune, pentru a face repetiții și a stabilii strategii de succes în vederea spectacolelor care ne așteaptă. Au fost prezenți: Nelu Ivan, Andrei Lazăr, Sorin Popa, Ștefan Ion, Părintele Alexandru, Romică Harșanyi, Vlad Părău, Andreea Tecar și Dominic Simionescu, plus subsemnatul, pentru a putea pune la punct administrativ, cultural și duhovnicește o parte din acțiunile noastre viitoare. Atmosfera a fost una destință, frățească și plină de emoție. S-au pregătit piese mai noi și mai vechi, s-au spus păreri utile și ne-am simțit cu toții bine. Urmează mari concerte. Dar iată și programul concertelor:

MARȚI 14 NOIEMBRIE- ORA 11 -SIBIU- BISERICA DE PE STRADA DEALULUI

-Întâlnire cu toți pensionarii asistați ai Căminului pentru persoane vârstnice din stra Coșbuc-

19 noiembrie: Mediaș- Biserica din Cartierul Moșnei ora 17

25-26 Turneu în ITALIA (PARTICIPĂ O PARTE DIN MEMBRII CENACLULUI)

1 decembrie- Sighișoara- casa de Cultură Spectacol de Gală -telEvizat de T.V.TRINITAS 

3 decembrie: Dumbrăvița- Brașov ora 17

4 DECEMBRIE- BIERTAN

10 decembrie: Valea Lungă județul Alba -ora 17

17 decembrie: Brașov - BISERICA SFÂNTA TREIME (Scheii Brașovului) -ora 11

18 decembrie: Mediaș -
20 decembrie Sibiu ora 17 Casa Amatei- GALA DE IARNĂ-

26 decembrie Hohilag ora 11 cu Moș Crăciun.

27 decembrie: Cristești

15 IANUAREI 2018 LUDUȘ- CASA DE CULTURĂ-

LA BOIAN, ÎN DIRECȚIA DEMNITĂȚII NAȚIONALE!

A trecut duios concertul de la Boian. Poate ca o zi blândă de toamnă în care încă mai vezi stoluri de păsări ce se unduiesc cu melancolie asupra pământului. Melancolia noastră se

cheamă România. Un pământ pe care trubadurii cenaclului l-au cântat până la ultima lor picătură de energie, la Boian, satul care a dorit să ne primească și să ne asculte cu smerenie.
Poate ar fi trebuit să începem concertul cu o bătaie de clopot prelungit, astfel ca eforturile Părintelui Marius să fi în cununate de și mai mult succes, ca lume să fi fost dublu, deși nu ne putem plânge că nu am avut un public consistent. Dar a fost un concert prea frumos, prea emoționant și până la urmă incredibil de viu. Părintele Doru Gheaja a stat cu noi pe scenă și parcă ne dădea forță ca să fim puternici. Nelu Ivan, pe urmele strămoșilor săi, a pus sufletul neamului în palmă și l-a dezmierdat cu o finețe numai la el și de el posibilă. Cântecul ”Dorința”- m-a încântat și m-a făcut să tremur de iubire. 
A revenit Vlăduț și precum veți vedea și într-o fotografie l-am susținut cu patimă. Pentru că din sensibilitatea interpretărilor sale parcă ai optimism și dor de libertate. A cântat frumos și Dominic, superbă la priceasna ”LA UMBRA CRUCII TALE” cântec potrivit talentului să și scenei misionar-patriotice a cenaclului pe care și-a revărsat darul. A fost inegalabil și Părintele Alexandru, cu mama, nașa, soția și fetița sa în sală și astfel concertul s-a plinit pe sine. Să nu-i uităm pe Sorin Popa, extraordinar, pe Romică și pe Andreea-care merită toată susținerea noastră, aceasta din urmă fiind, după părerea mea, un giuvaer încă destul de nepus în relief de noi înșine. evident, cea mai liniștită voce feminină care a fost până acum în cenaclu.

Ca să fi membru al cenaclului trebuie să fi un bun creștin și un om gata de jertfă. Cenaclul Flacăra era la vremea sa o rampă de lansare pentru mulți viitori artiști, care au devenit profesioniști cântând pentru propria firmă, valoare și supraviețuire. Cenaclul Lumină Lină este cu totul și cu totul altceva, o rampă de relansare a spiritualității acestui popor. Singurul nostru ideal este poporul român. De aceea și la noi, intră cine are  talent, rămâne cine are suflet. La Boian sufletul cenaclului a bătut într-o singură direcție: DEMNITATEA NAȚIONALĂ ȘI BUCURIA DE A FI ROMÂNI! 

”NOI AM FOST PRO POPORUL ROMÂN! ANTI-HALOWEEN? EVIDENT!”

Cosmin Rus în dialog radiofonic cu Părintele Cătălin

- Părintele Cătălin de ce pe acest drum?
-Suntem cine suntem și avem dreptul la existență. Noi avem un ideal, alții s-au pierdut pe drum. Noi avem o singură cale și acesta este drumul nostru. Cândva îi vom spune lui Dumnezeu că nu am putut sta nepăsători văzând că țara se prăbușește în fața ochilor noștri stingheri. Martori direcți ai deromânizării României am lăsat toate cele ale noastre de o parte și am încercat să facem ceva pentru acest neam.  
- Vă simțiți susținut?
-Uneori da, dar nu de toți. Repet, nu mă plâng, nu e cazul și nu sunt genul care să se lamenteze pentru amorțirea altora. Fiecare face deocamdată ce vrea cu viața lui. Suntem liberi să iubim sau să urâm, suntem liberi să mergem la un marș sau să stăm acasă blocați în ecranul unui televizor. Suntem liberi să ne trăim viața cu Hristos, sau să tot accesăm paginile telefonului mobil, narcotizați de vraja ”vieții altora”...
- Este o boală sau o slăbiciune, lipsa de reacție?
 -Nu mai avem români jertfelnici. ”Ăștia” ne-au câștigat neimplicarea. Ne-au dat ”Billa”, ne-au dat ”Careffour”, ne-au dat ”Mol”, ne-au dat internet, telefoane scumpe, plasme video, ne-au dat pașapoarte și ne-au amorțit. Mergem la servici obosiți și venim rupți, dar din telefon nu ne scoatem ochii. Ochii românilor sunt obosiți. Mii de unde electromagnetice ne amorțesc vlaga națională. Nu mai punem alcolul și altele.
- Dar credincioșii de ce nu iasă în stradă?
- Păi spun că le este frig, că nu au timp, de fapt le e rușine să nu-i vadă cineva. Sau să nu se certe în casă cu ”jumătatea iubirii”. Ei nu sunt responsabili de viitorul copiiilor lor. Și se miră că au copiii plini de vicii și de boli. Când le ajunge cuțitul la os ”mai trec pe la Maslu”, se mai ”Cuminecă” și cică sunt ”în regulă”... Aiurea... 

- Moare România?
- Nu suntem noi groparii ei, noi doar asistăm ca niște copii spălați pe creier la modul în care se pune pumnalul în inima țării. Unii o fac cu ”#” (diez) și se cred intelectuali. Sunt victime ale secularizării. Planurile masonice au învins. Cu conștiința spălată nu mai știm ce e bine și ce este rău. Dar rău este că nu suntem realiști noi cei care avem o credință.
-Suteți ”supărat”?
- Nu mai ziceți așa ceva. Ca și cum m-a supărat vreo persoană și refulez prin această atitudine realistă. Mă supără cei care nu mă cunosc și pot crede așa ceva. Eu mereu am fost la fel. Mereu am lăcrimat pentru neam și pur și simplu mi-a păsat mereu de poporul meu. Așa m-am născut. ”Mie-mi pasă!”- vorba lui Tudor Gheorghe.

LA CHEMAREA PĂRINTELUI CĂTĂLIN SUTE DE SIBIENI AU SPUS. ”NU” HALOWEEN!

Părintele Cătălin: ”Cei ce mă cunosc nu trebuie să zâmbească văzând faptul că am dat o replică pacifistă nebuniei occidentale ”HALOWEEN”. Am trezit inimile unor oameni care nu se joacă

cu ortodoxia și spiritul patriotic. Au venit să mă susțină prieteni din Mediaș, din Dumbrăveni, Brașov etc, și din toate cartierele Sibiului. Unii au venit din spital, alții cu febră, unii cu dureri de oase, alții cu operații, iar alții învoindu-se de la patroni. Este replica pașnică pe care o dăm celor ce s-au declarat ”societate civilă”. este o replică românească 100%.Îmi pare rău de cei care au ratat prezența, își merită locul în inerția lor...  

Am demonstrat că numai o stranie întâmplare a făcut ca Sibiul să fie asociat cu Germania, loc din care vin toate nebuniile luciferice. Priviți la cei ce sunt lângă mine și înțelegeți că există și o altă Românie. Astăzi am demonstrat pe deplin acest lucru!
ÎN TIMP CE NOI ERAM PE STRADĂ, IATĂ CE FĂCEAU COPIII ACTUALEI GENERAȚII, LA  CAREFOOR, SAU CUM SE POATE SPĂLA PE CREIER VIITORUL UNUI NEAM!

LA POIANA MĂRULUI CA ÎN GRĂDINA RAIULUI...

CU PERIPEȚII, DAR CU INIMĂ MARE

Nu este ușor să faci misiune, dar nu există bucurie mai mare decât aceea de a te ști de folos poporului tău. Așa a fost și duminică la Poiana Mărului, localitate cu buni români, unde s-a desfășurat un spectacol entuziast, care merită maxim de puncte. Recunoștința noastră se îndreaptă și către organizatori, Părintele Nicolae și Comitetul Parohial care au primit cenaclul la modul cel mai ospitalier, iar spectacolul în sine, mă repet, dar a fost unul fantastic. Publicul a  vibrat secundă de secundă și a meritat să ajungem în acest loc frumos, cald și prietenesc.

Pe drum am avut o pană la mașina cu instrumente, autoturism care începe să cedeze tot mai mult, după sutele de drumuri naționale. Dar am rezolvat totul, colegii din cenaclu, Nelu Ivan, Romică și Mihai, s-au transformat în veritabili  mecanici și au adus în cele din urmă instrumentația la locul faptei. Apoi s-a rezolvat și  pana la Zărnești, pentru că unul din ferodouri era blocat, mașina având nevoie de o intervenție specială pentru a merge mai departe...

DOMINIC SIMIONESCU- DEBUT DE EXCEPȚIE
Ne-am bucurat alături de Dominic Simionescu, tânăra de 16 ani căreia i s-a dat prilejul să debuteze în Cenaclul Lumină Lină. O fire caldă, emotivă și plină de bun simț, Dominic a fost excepțională în fața microfonului, stârnind admirația sutelor de spectatori, oameni de bună condiție românească, care au apreciat interpretarea frumoasă a pricesnelor LA UMBRA CRUCII TALE ȘI FLORICICA Felicitări lui Dominic, familiei care a dat acest vlăstar talentat și să dea Dumnezeu să aibă mereu curajul și demnitatea de a-i cânta lui Dumnezeu și neamului nostru, pentru că este bine să dăm și cerului ceea ce-i aparține...

ECHIPĂ FRUMOASĂ...
A revenit Andrei Lazăr lângă noi și s-a simțit lucrul acesta. Au lipsit din motive binecuvântate Părintele Alexandru (reținut la slujbă, în parohie) și Sorin Popa (cu câteva probleme de sănătate) dar echipa a mers șnur, sub calda îndrumare a lui Nelu Ivan, omul care dă respirație, ritm și echilibru grupului. Evident că nu-l uităm nici pe Părintele Doru Gheaja cu al său recital de excepție. Pe unde merge cu noi, Părintele Doru încântă asistența cu exprimarea sa artistică de vârf, cu modul colegial în care se face una cu colegii de pe scenă și mai ales cu dragostea sa unică și nemuritoare. Mulțumim!

DUMINICĂ CONCERTUL 429 LA POIANA MĂRULUI

Și iarăși vom fi împreună. Cum drumurile ne-au rămas lungi și inimile nu s-au desfăcut de iubire, mergem la Poiana Mărului, și o facem cu entuziasm. Practic de duminică începe un turneu adevărat, lung de aproape două luni de zile. Și ce dor ne era să cântăm. Vom fi din nou pe scene, în biserici, în Case de Cultură sau chiar în aer liber. Vom aduce în față o echipă rodată, unită și plină de frumusețe. Cred că la ora actuală cenaclul are cea mai frumoasă echipă muzicală național-creștină din România. E mare păcat că încă nu avem un site, un sponsor, un prilej de publicitate mai concis, dar ne facem loc așa cum putem printre mii de sponsori sau manageri care preferă playbackul sau muzica de uzină. Și uite așa, încet-încet noi ajungem să fim prezenți prin toată țara. Concertele se țin lanț și urmează și câteva surprize plăcute și mai ales, o spunem cu mâna pe inimă, vă promitem adevărate evenimente de conștiință românească.

Echipa care pleacă la Poiana Mărului. Până la această oră au confirmat prezența:

Părintele Doru Gheaja

Părintele Mihai Petian

Ioan Ivan

Romică Harșanyi

Sorin Popa

Andrei Lazăr

Andreea Teacar

Ștefan Ion 

Și Părintele Cătălin Dumitrean

MARȚI DE AȘA-ZISUL HALOWEN VOM IEȘI LA PLIMBARE ÎN HAINE ROMÂNEȘTI

O NOUĂ INIȚIATIVĂ MARCA CENACLUL LUMINĂ LINĂ!

DE CE NU MAI VREM GENERAȚIA ÎN BLUGI!

De ce vă e rușine de haina românească? Întrebare retorică? Nu, nicidecum, întrebarea e  deplin realistă și pe undeva are chiar și câteva conotații de durere. Mă uit în inima generațiilor din ultimii 50 de ani și mai bine, ei cei care au îmbrăcat pantalonii blugins sau tricourile de firmă cu ”emulație” și mă întreb oare chiar să nu înțeleagă nimeni nimic din tot ceea ce au făcut și fac? Căci dornici de a se emancipa, de a se occidentaliza, și această pacoste o avem de pe vremea lui Caragiale, românilor a început să le fie lehamite, rușine și chiar silă de hainele populare, de unde și o fugă nebună cu accente uneori disperate după un pantalon străin, după un parfum occidental, ca să nu mai vorbesc de alte bunuri materiale mult mai ...

În sufletul românului diavolul, că cine altul, a așezat un sentiment de frustrare. Mi-aduc aminte că pe vremea lui Ceaușescu, 90% din tinerii care intrau în servici, chiar la primul salariu își cumpărau o pereche de blugi ”originali”. Puțini erau aceia care se duceau cu primii bănuți la părinți, la soție, la copii, să facă o milostenie sau la biserică ca să-i mulțumească lui Dumnezeu de tot ceea ce au primit. La al doilea salariu lucrurile nu se schimbau, ci se mai cumpăra o pereche de blugi, apoi un parfum, apoi deodorante, țigări, băuturi etc. Și unii au tot cumpărat din toate salariile ajungând ca la un moment dat, în preajma bătrâneții, să nu aibă adunat nimic, doar clipe și amintiri de slavă ieftină. Căci banii se scurgeau peste astfel de ”nimicuri”, pentru fericirea unei clipe în care ieșeai pe ”Centru” sau pe la ”chef” ca să demonstrezi cu blugii tăi că ești valoros, spălat cu săpun ”AMO” și parfumat ca în revistele străine, iar anii treceau repede. Asta aveau în cap românii și din păcate asta mai au și astăzi. Iar astăzi ”mândria” a luat cote și mai înalte de emancipare, căci între timp s-au înmulțit ofertele firmelor de piață și visele noastre de fericire...

Am fost uneori invitat să particip la diferite sărbători ale ”iei românești”. Totul excelent ca demers, ca început, dar până la un punct. Căci doamnele care se îmbrăcau ”cu mândrie” în ia românească, dădeau apoi cu ”bâta în baltă” și tot la năravuri occidentale reveneau. Cu ia pe ele se fardau, se parfumau și mai dădeau și alte mirosuri peste biata cămașă autohtonă. Apoi, ca în ”Cenușăreasa”, de a doua zi toată lumea era la loc comanda. Uitam de ie, de strămoși, de bunele intenții, de tradiții și ne reîntorceam la stări precare. Adică la blugi, la haine de firmă, punând cuburi de naftalină peste bietul costum popular. Falsitate, ipocrizie sau pur și simplu simplitate în gândire? Nu știu...

Simplu, mă gândesc că degeaba tot facem festivaluri, anamneze și demersuri spre tradiție dacă ele nu au și o continuitate. Ia românească trebuie să ne dezvețe de a mai dori ”emanciparea occidentală, de a avea curajul ca să ne îmbrăcăm în hainele noastre cât mai  des și să nu ne mai tot simțim ”rudele sărace” ale lumii. Suntem prea bogați ca să ne credem săraci. Și de aceea e timpul să medităm.... Mulțumesc!