DUPĂ PETROȘANI, MEDIAȘ...IUBIRE
Sunt fericit să vă scriu din nou și să vă spun că vă iubesc dragi colegi, mai ales după emoționantele concerte de la Petroșani și Mediaș. Sfios am fost la început de drumuri, acum aproape zece ani, când nu vă cunoșteam pe toți cei de astăzi, dar, așa a binevoit Dumnezeu, cu fiecare să am un dor, o speranță și o lumină lină.
Vedeți, cât este de întunecată valea pământească, cu diavolul care ne lovește în inimi, în talent, în lacrimi, ca să ne oprească dăruirea? Nu este simplu să fim ai lui Dumnezeu? Și oare de ce am avut aceste succese publice de ieri și alaltăieri, dacă nu din har? Pentru că acest Cenaclu a fost îngăduit și binecuvântat ca să existe. Și el a făcut atât de mult bine oamenilor.
CONFESIUNEA MEA
Vă fac o confesiune publică, deși nu știu dacă veți avea răgazul să mai citiți. Se citesc greu astăzi textele fără fotografie și fără senzațional. Dar, cine știe, peste ani poate că aceste cuvinte vor valora ceva mai mult decât astăzi. De aceea vă spun că sunt ceea ce sunt și aceasta este mărturia mea, doar datorită Bunului Dumnezeu, și deci vă rog mult să nu-mi puneți în spate succesele cenaclului. Ele sunt, așa frumoase cum sunt datorită Lui, și datorită vouă-, tuturor celor care ați urcat vreodată pe scena acestui cenaclu.
Voi, colegii mei, sunteți niște oameni buni și înzestrați cu multe calități. Cenaclul v-a devenit casă și iubire. Cenaclul v-a luminat talentul și v-a scos pe scenele mari ale țării, în fața a mii și mii de oameni deosebiți, și fără a jigni pe alții, priviți atent ce oameni compun publicul nostru. Priviți spre fețele și palmele lor. Priviți ce domni și ce doamne, ce români frumoși avem în față. Oameni care la această oră vi se închină cu recunoștință pentru simplu motiv că voi veniți în fața lor și vă exprimați bucuria de a cânta.
CE ȘTIU OAMENII DESPRE NOI?
Oamenii care ne iubesc, care ne privesc și care ne aplaudă știu cel mai bine cine este acest Cenaclu. Mai bine chiar decât o știm noi cei ce formăm echipa luminoasă a cenaclului. Duminica, la Brașov, la Petroșani sau la Mediaș, ei lasă din odihna lor, se îmbracă frumos și vin la concerte ca să ne asculte dorurile. O mie la Brașov, trei sute la Petroșani și poate tot atâția la Mediaș. Ca să nu mai vorbim de alte concerte... Ei știu că voi veniți și le dăruiți ceva frumos. Ne ascultă fascinați, apoi fericiți și pleacă acasă liniștiți că mai există o speranță de bine în România.
Publicul nostru ne face onoarea de a ne asculta. Publicul nostru ne face cinstea de a ne simți și noi artiști. Publicul nostru ne cumpără CD-urile, mirurile, pentru ca noi să mai avem un litru de motorină în plus săptămâna viitoare. Mai ales că într-o lume a banilor aruncați pe nimicuri și pe lucruri pierzătoare de suflet, nici un sponsor nu a venit vreodată să-și investească bănuții în demersul nostru. Dar Dumnezeu mi-a dat minte și oameni care, alcătuiesc infrastructura cenaclului, și uite așa am putut să găsesc banii care să ne ducă din loc în loc, din biserică în biserică, din suflet la suflet.
VĂ DAU INIMA MEA!
Dacă aș fi putut să fac mai mult aș fi făcut și v-aș fi dăruit și vouă mai mult. Ca artiști meritați un ban în plus, dar eu nu am decât o inimă pe care dacă vreți o puteți împărți cu drag. Vă aparține vouă familiei mele, oamenilor buni și frumoși care cântați lângă mine.
Am fost întrebat de cineva dacă sunt ispite și am spus că toate au trecut ca fulgerul pe lângă urechile și dorurile mele. Nimic nu m-a învins. Pentru că eu am crezut în acest cenaclu. Și, nu este așa cum se spune că mi-ar fi fost greu. Nu, nu mi-a fost greu de loc și nu am răbdat nimic. Pentru că eu iubesc, iar când iubești nu stai mereu să calculezi iubirea. Nu am fost oprit de nimeni ca să iubesc așa cum știu eu. Și am știut să iubesc frumos. Și vă voi iubi mereu cu drag, indiferent de câte analize mi se vor face din partea celor care încă caută iubirea. Căci de aceea sunt un om fericit. Vă iubesc pe toți la fel. Vă iubesc liber. Vin la concerte din iubire și nu din rațiuni omenești. Aș veni și pe jos, dacă aș ști că acest cenaclu există undeva și eu am șansa doar ca să-l privesc. Așa cum la vârsta de zece ani vindeam sticle și borcane pentru a face rost de bănuți, și pentru a merge ca să ascult mesajele cântecelor Cenaclului Flacăra!
SĂ NE IUBIM MAI MULT!
Acum ce să mai spun, decât că e timpul ca să ne iubim mai mult. Să vă iubiți unii pe alții. Să vă lăudați, să vă spuneți vorbe tandre și prietenoase. Uite chiar azi e ziua colegului nostru Sorin Popa. Un om smerit și bun coleg. De exemplu poate ar merita din partea voastră spontan un buchet de flori, un cântec, o postare. Și nu pentru că spun eu, nu nu vreau să vă forțez iubirea, dar oare un om care a stat lângă noi aproape șase ani, cu care am cântat împreună, cu care am dormit laolaltă, cu care am mâncat din aceiași farfurie, cu care am stat în autobuz mii de kilometrii sau îngenunchiați alături de dânsul la Icoane, oare ce bine s-ar simți când noi îi vom spune un La Mulți Ani! Și nu doar un ”like” de complezență...
LA MULȚI ANI NEA SORINE!
Da, LA MULȚI ANI NEA SORIN!
EȘTI UN OM MINUNAT!
ȘI voi fi astă-seară acasă la domnia ta, pentru că eu nu mă duc la aniversări ca la nuntă, după principiul darului, ”ai dat-îți dau, n-ai dat-nu-ți dau” ci după principiul iubirii, unde niciodată nu este prea mult. Și, îți mai spun ceva, nici din ”interes” nu vin, că am nevoie la ”Cenaclu” de domnia ta, chiar dacă am nevoie și e cert lucru acesta. Eu vin la tine din dragoste și voi veni ani de zile după ce nu va mai exista acest cenaclu...
EȘTI UN OM MINUNAT!
ȘI voi fi astă-seară acasă la domnia ta, pentru că eu nu mă duc la aniversări ca la nuntă, după principiul darului, ”ai dat-îți dau, n-ai dat-nu-ți dau” ci după principiul iubirii, unde niciodată nu este prea mult. Și, îți mai spun ceva, nici din ”interes” nu vin, că am nevoie la ”Cenaclu” de domnia ta, chiar dacă am nevoie și e cert lucru acesta. Eu vin la tine din dragoste și voi veni ani de zile după ce nu va mai exista acest cenaclu...
Nea Sorine, și dumneata, și toți ceilalți colegi, îmi sunteți dragi ca oameni. Și ca buni creștini. Că DOAR pentru alți oameni am făcut și noi, poate mult, poate puțin, ca să cântăm pe scene, asta este o altă poveste. Plata va fi în Ceruri mare. Dar dincolo de scene, dincolo de interese, dincolo de orice, eu iubesc omul, pe tine, pe voi, pe toți; și de aceea niciodată nu pot să mă gândesc la nimic altceva decât că sunteți niște oameni minunați! Cu toții!
VĂ IUBESC ȘI LA MULȚI ANI!
MERGEM MAI DEPARTE CU IUBIRE!