Dragii mei colegi și prieteni!
În primul rând, vă rog să citiți până la capăt acest mesaj. Orice silabă scrisă este un dor, un oftat, o iubire...
În al doilea rând, mi-e dor de voi, mai ales că de la Hoghilag, a trebuit să plec repede, cu Părintele Doru, pentru a ajunge la ziua tatălui meu... Era vital să fiu acolo și am reușit să fiu și cu voi, și cu el... Nu am ajuns să vă îmbrățișez, să vă dau un telefon ca să vă mulțumesc, să fiu atent cu voi... Și iată, acum, în loc scriu cronica cenaclului, tot la voi mă gândesc, tot vouă vă scriu. oare sunteți bine, oare pot să vă ajut cu ceva, oare zâmbiți?
Credeți-mă însă că nu mi-e greu să mă împart. Ba chiar este atâta de frumos. Să arzi de dorul altuia, să fi atent cu el, să dai un telefon, să așterni două vorbe pe net, sau pe un sms... Mai ales că atunci când prețuiești pe cineva parcă tot timpul vrei să ți legătura cu acela... Un semn cât se mic, înseamnă o clipă de rai... Când iubești te faci până la urmă țăndări și ești acolo unde trebuie. dar iată că la Hoghilac eu nu am ajuns ca să vă mulțumesc, vouă și Părintelui Alexandru, dragului Nelu Ivan, scumpului Romică, și tuturor... Voi, o parte din cel mai fericit destin al sufletului meu... Deci:VĂ MULȚUMESC!
Vine acum un timp fără voi, dar o să caut să vă port în suflet!
O să caut să vă mai sun, să mai scriu pe aici, pe blog... Păcat, păcat că Mediașul nu s-a unit cu Sibiul, ca să fim doar un singur cartier... Vă dați seama că eram tot timpul împreună...
Scriem cu drag, deși scriem mai rar. Este o perioadă în care
se numără fulgii de nea și atâtea concerte frumoase. O să reușesc până la urmă
să redactez și cronica de la Hoghilag, deși nu ma reușit să intru deloc până
acum pe internet, dar simțeam nevoia să vă spun că semne bune anul are și deja
fac proiecte pentru programul de viitor. Altădată scriam mai mult și erau mai
puține realizări. Astăzi, scriu, dar cel mai important este că există o echipă
complexă a cenaclului, care reușește să-și transmită mesajul în tot mai multe
comunități.
Deși, poate pentru unii rămânem doar un simplu echipaj de
fior artistic, eu cred că Cenaclul Lumină Lină este ceva mult mai mult. Și
dacă, mă întrebați ce este, înseamnă că voi înșivă credeți că suntem doar un
leac artistic la vremuri tulburi. Nu, noi suntem o echipă a Maicii Domnului trimisă
spre ridicarea multora. Și, deși, în aceste vremuri mai că îți vine să nu mai
faci nimic, noi nu am căzut în această cursă. Noi, încă facem și vom mai face!
În anul care urmează Maica Domnului va d aniște semne importante.
Mai ales membrilor săi. Le va arăta dragostea cea mai frumoasă, prin niște
întâmplări pline de împlinire. Pentur că misionarii din Cenaclul Lumină Lină
sunt special ocrotiți de Măicuța. Ei și familiile lor. O să fie semne mari: Pregătiți-vă!
Va fi bine!
Mi-e dor de voi!
Vouă?
Părintlele Cătălin
