Mediaș. Un concert mult așteptat în ”patria de spirit” al
colegilor Nelu Ivan și Romică.
Mediaș. Locul în care există un nucleu frumos de folkiști,
dar del a moartea Cenaclului Flacăra, muzica la chitară trăiește doar din
amintiri și din unele zvâcniri de ”noutăți”. Și este mare păcat ca oameni
talentați, care ar fi putut fi adevărați ”artiști emeriți” ai României, să nu
aibă o scenă, un producător, un Adrian Păunescu care să le propună ”producția”
și dincolo de limitele unui oraș. Fie el și Mediaș, localitate cu oameni buni
și cu suflete deosebit de frumoase. Păcat, de aceste talente și de darul pe care îl au primit
de sus.
NU TOTUL ESTE PE BANI...
O CONCLUZIE
Cântecele noastre patriotice nu sunt cântece de pahar ci
rugăciuni autentice. Și orice rugăciune s-a scris cândva prin jertfă, uneori
prin preț de sânge. Căci de la Revoluție cântăm aceste
cântece doar la pahar și
uneori în săli politice, dar oare ce folos au adus ele? L Au devenit bărbații care le ascultă mai
patrioți? S-a schimbat ceva în lina de gândire politică a acestui popor, care nu poate depăși bariera pcr-istă la nivel de clasă politică? Am
devenit noi mai naționaliști și gata de jertfă pentru acest neam? Am adus Basarabia acasă? Am rămas noi acasă, ca să scoatem
țara noastră din colaps sau am dat bir cu fugiții pe ale meleaguri ca să facem
”asistență socială” cu pensionarii nemților? Și nu scriu mai mult...
DECI?
În timp ce oameni talentați, ca ”artiștii” cu chitara din Mediaș, abia de îi vede cineva sau dacă prind un concert dincolo de orașul lor, alții, absolut ahitați de salvă deșartă, fac averi pe spatele patriotismului și a emoțiilor noastre nunțiale. În timp ce oameni, ca aceia din Grupul Motto, de exemplu, pe care azi îi felicit pentru faptul că au îndrăznit să existe, se sting sub obrocul indiferenței noastre, voci de două parale și instrumente de trei bani, fac ”carieră” într-o Românie care mai nimeni nu-și mai prețuiește valorile și geniile. Ba chiar îndrăznim să cântăm cântecele și colindele noastre ”în altă limbă”...
Nu-i de mirare că maneaua a ajuns să ne fie
”dar de nuntă”, iar dolarii să se arunce pe țambalul unor oameni fără de Dumnezeu.Dar
nu-i nimic fiți siguri că va fi o judecată a lui Dumnezeu, pentru toți cei ce
au smintit,0 fără a-și regreta smintelile lor și a se opri din ceea ce fac. Și cândva, vă profețesc, va fi o nouă ROMÂNIE MARE ȘI O
LEGE prin care îi vom da geniului darul car ei se cuvine. Promit!
MEDIAȘ
Acest articol a fost scris în semn de omagiu pentru Nelu
Ivan, pentru Romică și pentru toți aceia care au știut la timpul potrivit să
aleagă partea cea frumoasă a chemării lui Hristos!
Și dacă
Și dacă mai există în lume o speranță,
Un semn că totuși harul mai curge în lumini,
Vă rog nu-i luați iubirii această cutezanță,
Lăsați-ne prieteni să fim și noi divini!
Voi vă grăbiți ne spune și cântecul și dorul,
Eu mă grăbesc spre suflet, spre lacrimi și spre cer,
Dar dați-mi bucuria de a rosti onorul,
Aici în Mediașul ce crede în mister.
Nelu Ivan, Romică, Părintele Alexandru,
Trei voci ce-adună cântul într-un hotar de rai,
Și Buzdul care oferă un trubadur măiastru,
Vorbesc de Doru Gheaja, cu al său uni grai.
Să fie sărbătoare, și nu uitați e bine,
Să nu uităm de unde primit-am noi mereu,
Acest talant de a spune, prin cântec și suspine,
Că în noi lucrează harnic chiar Bunul Dumnezeu.
Veniți în Mediașul, ce-și face astăzi cale,
Între colinde sfinte și datini din bătrâni,
Schimbați în rugăciune problemele reale,
Trăiască România! și La mulți ani ,creștini!