Cred că ieri la Rod am trăit unele din cele mai controversate sentimente din ultimul timp, dat
fiind faptul că la ora 16, ora stabilită pentru începerea concertului nostru, în sala Căminului Cultural era atât de puțină lume că nu știam dacă merita osteneala deplasării a cinci mașini și a unui întreg contingent de boxe, stative, microfoane etc. Nu am intrat însă în panică, mai ales pentru faptul că Părintele Virgil Manase afișa un zâmbet cald și prietensc, asigurându-ne că așa e la țară, lumea vine mai greu duminică după-masă, dar că, până la urmă, totul va fi așa cum trebuie. Și așa a fost...
La ora 16.20 în sală era destulă lume cât să începem și să realizăm un frumos program. Nelu Ivan a avut inițiativa ”încălzirii” publicului cu câteva colinzi, la care am adăugat și câteva din piesele noastre clasice: LA TINE VIN MĂICUȚĂ ȘI CE S-AR FACE DRAGOSTEA. Deși aveam încă în minte marele concert de la Luduș, am încercat să ne adaptăm la condițiile ”reținute” ale Mărginimii, făcând tot posibilul ca lucrurile să se îmbunătățească pe parcursul recitalurilor, fapt oglindit și printr-o încurajatoare schimbare de atitudine a publicului, care încet-încet și-a dat drumul, astfel că spre final conducătorul cenaclului a remarcat faptul că: ”În sfârșit, ne simțim ca și la Luduș! ba chiar ați avut un moment în care ați întrecut prin dăruire atmosfera de acolo!” Desigur, că aceste cuvinte au fost spuse din suflet, dar mai ales pentru a stimula energiile localnicilor, fapt ogindit mai ales la recitalul excepțional al Părintelui Doru Gheaja.
Remarcăm din nou pe Sorin Popa car cu cântecul CĂCIULA, face ce face și realizează un moment de maximă conxiune între cenacliști și public. La fel și Romică impresionează întotdeauna prin gravitatea și forța glasului și a pieselor pe care le alege, fiind uluitor de repede simpatizat de publicul cenaclului. Nelu Ivan este fundația de echilbru muzical și psihic, iar Ștefan Ion are marele merit al loialității și al experienței.
Așadar la Rod a fost un bun spectacol, încpeut în condiții șovăitoare și terminat la cote fierbinți. Aș vrea să cred că și la Jina va fi la fel de frumos, mai ales că acolo nu am fost niciodată. Este greu în Mărginime, mentalitățile sunt delicate, oamenii sunt la început mai aspri, dar sper să convingem organizatorii că acest cenaclu este mai mult decât un fior melodic, că de fapt el este o necesitate vitală pentru conștiința neamului românesc.
Mulțumim Rod! Ne vom revedea oricând cu drag!
