-Avem necazuri Părinte. De ce?
Părintele: - Vă rog să nu scrieți așa, că Dumnezeu ne ceartă. Am auzit de prea multe ori această lozincă și nu este așa. Dumnezeu nu ne ceartă, dar nu ne poate ajuta mai mult.
-Eu sunt un om care nu merge duminica la Biserică? Explicați ce pierd?
Părintele:-De ce nu mergeți?
- Păi nu știu, am făcut școală înainte de 1989 și noi duminica mergeam la fotbal cu colegii, apoi la o bere. După Revoluție am devenit jurnalist, dar ne-am obișnuit cu familia duminică dimineața să stăm ”liniștiți” la o cafea, să ne trezim mai greu, să mergem la magazine. Și deși am avut multe încercări în viață, parcă tot nu ne-am ”trezit”. obișnuințele sunt puternice.
- Dragă domnule. Știți care este marea mâhnire a lui Dumnezeu, repet, fără a fi supărat neapărat pe cineva. Că a vorbit mult și nu n-e explicat. Acum te întreb așa sincer, ca și cum eu aș fi redactor la postul dumneavoastră de radio, oare chiar nu știm teoretic tot ce se întâmplă la Sfânta Liturghie?
- Știm părinte, dar de ce nu putem?
- Pentru că nu suntem hotărâți pentru Împărăția cerurilor. Ne-am obișnuit cu o viață banală. Simplă. Fără prea multe complicații duhovnicești. Ne-am obișnuit cu tabieturile noastre minore, exact când Hristos vine pe pământ. Când? La Sfânta Liturghie...
- Vine?
- Vine! În Împărtășanie este chiar El. Dar nu te obligă să îl vezi. nu te obligă să crezi. Te lasă să alegi cu inima. Te lasă să vadă ce faci. care este aportul tău. Care este lucrarea ta. Crezi cu adevărat sau te blochezi în raționalisme intelectuale.
- Interesant...
- Hai să-ți spun ceva. Noi acum înregistrăm pe reportofon interviul.Marți seara am vorbit la T.V.Trinitas. Cineva mi-a spus ieri la Biserică: ”Părinte. am citit anunțul pe net că sunteți la Trinitas. În mod normal și numai pentru că vă respect și îmi sunteți pe deasupra duhovnic ar fi trebuit să mă bucur că veți fi acolo. Să aștept cu interes emisiunea.Dar mi-a fost teamă să privesc. Spuneți uneori adevăruri care ne dor. Și eu nu prea vreau să-mi schimb ”obișnuințele”. Mi-e teamă să fiu mai sfânt, mai bun, sau cum să spun. Acopăr puiul de șarpe din sufletul meu de ani. Și când i-au o hotărâre să nu mai duc o viață fără Biserică, imediat mă schimb și revin la banal. Îmi place de dumneavoastră mai mult când ne acoperiți mediocritatea în credință, ceea ce nu prea faceți. Și alteori chiar vă judec că nu sunteți mai lumesc. Și vă ascult de mult, dar tot timpul mai găsesc un motiv să nu vă iau în serios. De fapt, nu pe sfinția voastră nu vă ascult, ci pe Dumnezeu. de asta sunt sigur... Din păcate”...
- Deci, ce pierdem?
- Harul. Smeritul har care nu se vede. Și de aceea ne îmbolnăvim. În primul rând psihic. Trăim la nivel de consumatori. Cinci zile stăm opt la muncă, tragem de timp cumva pe bani. Apoi ne mai facem de lucru la câte o recreație socială. Mai dăm de o aniversare, de o nuntă și uite așa trece vremea noastră. Când puteam să fim prin de energii.
- Mă bucur că nu ne acuzați și vorbiți atât de blând.
- Păi nu vreau să se creadă că dacă ridic un deget în sus și acuz, gata sunt un lider de morală. Eu vreau să vă fac dor de lucruri mari și veșnice. de exemplu, acum e Post. V-ați Cuminecat? Ați fost la duhovnic/ Care este diferența între Crăciunul de anul acesta și cel de anul trecut. Cu ce ați evoluat. oare trebuie să vină budiștii ca să vă pună la yoga și să credeți că aveți o altă viață spirituală. Stați în ORTODOXIE de ani de zile și nu sesizați perfecțiunile ei? Este atât de complexă...Eu nu fac morală. Eu spun doar atât: ”Nici nu știți ce pierdeți!”...
dialog între PĂRINTELE CĂTĂLIN DUMITREAN și jurnalistul Mircea Nicoară.
