POPORUL MEU E TRIST
Poporul meu e trist. Pe străzi, în tramvaie, la volanul mașinilor, la spectacole și în biserici, poporul meu are cearcăne. Copiii românilor, ca de altfel al tuturor europenilor, s-au ascuns într-o lume a telefoanelor, într-un spațiu idealist și sunt la fel de triști. Politicienii sunt jalnici și ne instigă la ură. Unii vor libertinaje, alții pușcării...
Mă întreb însă oare pentru cine luptăm? Teoretic pentru copiii noștri și răspunsul acesta e din nou pe buzele tuturor celor ce ies în piețe la mitinguri și pe care oarecum îi înțeleg în intenția lor. Adică să le dăm copiilor noștri case frumoase, mașini bune, salarii decente și o viață boemă. Dar toate acestea sunt de fapt iluzii, dacă nu chiar sofisme. Dacă mă întrebați pe mine ce părere am, vă spun că mai degrabă m-aș lupta că să readuc copiii la Hristos. M-aș lupta să-i văd liberi în natură și fără tablete. M-aș lupta ca să le scot tatuajele acestea oribile de pe corp, însemne ale faptului că nu ne mai mulțumim cu pielea pe care a făcut-o Dumnezeu.
Oare nu vedeți, chiar așa de greu este ca să vă dați seama că această lume e plină de boli psihice. Da, știu sunteți generoși, dar pentru ce oare totuși luptați? Hai să analizăm duhovnicește, deși și de acest cuvânt vă este rușine...Faceți mitinguri pentru salarii, dar de ce nu faceți mitinguri ca să vindecați labilitatea emoțională a tinerilor. Nu vedeți cât de repede plâng și râd? Nu vedeți cât de repede se înfurie din orice nimic? Nu vedeți cât de repede acceptă homosexualitatea, ca fiind ceva ”normal” pentru niște democrați? Nu vedeți cât de repede au învățat să înjure Biserica, preoții și să-și renege istoria? Nu vedeți la ce videoclipuri licențioase, așa zis de muzică, se uită în fiecare zi? Nu vedeți cine sunt eroii lor, cântăreți desfrânați și drogați? Nu vedeți ce fel de muzică ascultă? Nu vedeți cât de repede se despart de ”iubiri”? Nu vedeți cât de repede își schimbă culoarea părului? Nu vedeți cât de imuni sunt la orice dialog sincer, având însă nevoie de ”mii” de confirmări ale ”valorii” lor de la așa-zișii ”prieteni” de pe tabletă? Chiar nu vedeți ca aici este problema lumii?
Și vorbiți de viitorul copiilor? Vorbiți că luptați pentru ei și pentru o viață mai bună. dar nu o veți câștiga niciodată, pentru că de fapt nu aceasta este lupta adevărată. Da, poate că de mâine o să meargă Dragnea și alții la închisoare. Pe merit, foarte bine... Veți aplauda o noapte ca după ce a murit Ceaușescu, ca după ce a câștigat Iohanis, sau România cu Argentina la fotbal...Dar copiii voștri vor deveni și mai grei la suflet, și mai drogați și mai labili. Și știți de ce? Pentru că v-ați luptat fără Dumnezeu lângă voi... Nu știți ce cereți, nu știți ce vreți! Înpoi la credință, restul e doar iluzie și vânare de vânt!
