marți, 17 iulie 2018

„Acolo unde tunul mai răscolește pământul”
Pe bună dreptate aș putea denumi acel pământ din mijlocul țării, cunoscut ca strategie militară, unul dintre cele mai mari poligoane de tragere din Europa, a feluritelor muniții, și anume cunoscutul poligon Cincu, locul de unde pornesc bubuiturile aducându-ne aminte chiar dacă binecuvântata pace ne este frate și soră,  brațul și ochiul ce veghează la trăinicia acesteia trebuie să fie vigilente la meterezele hotarelor țării, oricând gata de luptă. România nu e de una singură membru NATO, este acea forță care și-a asumat responsabilități, iar dictonul ”dacă vrei pace trebuie să te pregătești de război” nu pare o vorbă aruncată în vânt.
Dar să lăsăm bravilor ostași rostul acestui câmp răscolit de ghiulele, cum în prezent, aflat într-o acalmie relativă, Cu cât ne apropiem de comuna CINCU, mai apoi  străbătând localitatea,  nu poți decât să aduci laude mai marilor satului, celor care se îngrijesc de gospodărirea acestei așezări brașovene, vorbind la adresa harnicilor gospodari, consilierilor locali, primarului Sorin Suciu - Aurel, întreaga suflare a comunității, cei care, dintr-o pornire lăuntrică bine motivată își aduc aportul la înfrumusețarea și binele întregii comunități. Așa se face, duminică 15 iulie 2018, la Invitația părintelui paroh Florian –Adrian Butum,  membrii cenaclului Lumină Lină, în fruntea cărora se află părintele Cătălin Dumitrean, au fost pentru câteva ore oaspeții  acestei binecuvântate localități, participând în prima parte a zilei, la sfânta slujbă de duminică ținută în biserica ce poartă hramul Sfântului Ierarh Nicolae. De fapt, la Cincu mai există o bisericuță a cărui hram le este dedicat ”Sfinților Români” pe care îi avem modele de păstrare și apărare a dreptei credințe, a Fiului și Duhului Sfânt. Odată instalați cu aparatura necesară amplificării vocilor, la finalul slujbei, a urmat un program artistic închinat Centenarului Unirii. Putem spune fără să greșim, de fapt acele peste 450 de spectacole ale cenaclului, pot fi socotite ode închinate  eroilor neamului, sărbători în care cântecele patriotice se împletesc atât de armonios cu pricesnele, poezia, făcând să răsune prin cântec a chemare la deșteptate, iubire de Hristos și de țară, glasurile românilor unite întru aceeași iubire și năzuință. Cenaclul Lumină Lină,  are aportul haric și nemijlocit a părintelui Doru Gheaja, o voce inconfundabilă, tulburător de răscolitoare aducând din istoria vremurilor faptele de vitejie și jertfă ale înaintașilor noștri. Bucuria pe care o trăiește fiecare dintre noi, cu ocazia acestor întâlniri poate fi socotită unică și irepetabilă cum de fapt și există. Cenaclu este compus din oameni deosebiți așa cum sunt toți membrii ce alcătuiesc acest mănunchi de inimi, iubitori de Hristos și de țară. O cerere plinită prin vrerea Lui Dumnezeu știind peste ani, aceste mărturii ale trecerii noastre printr-o localitate sau alta, vor rămâne pietre de temelie statorniciei, credinței înrădăcinate adânc în conștiința viitoarelor generații.
Așa cum spune părintele Cătălin ”dacă noi ne-am oferit ca model de viață și dăruire, este prin vrerea Celui de sus, cel care ne scrie în dreptul fiecăruia faptele ce vor cântării la judecata ce va să vină”, în așa fel să facem încât să nu ne rămână decât o singură grijă, un singur drum, o singură dragoste toate îndreptate spre Hristos și a Lui Maici iubitoare” Atât de frumos ilustrată în priceasna închinată sfintei Măicuțe, cântată de Andreea - viitoarea doctoriță, cântec fredonat cu toți credincioșii aflați în sfânta biserică ”Nu lăsa Măicuță, să pierim pe cale, căci noi suntem fiii, lacrimilor tale”. Suntem o inimă care bate primenind clipele a nerepetare, mai mult ca oricând, nu odată, făcându-ne atâta rău unora altora, prea mult ne certăm, prea mult ne dușmănim, prea mult a pătruns dihonia între noi românii, încât să nu ne întrebăm, pe ce drumuri ne rătăcim, știind la capăt de viață în afară de ce am agonisit în căușul sufletului, în fața dreptului judecător doar sufletul are de dat socoteală, lucrurile pământești vor rămâne risipite și neștiute mâncate de rugină și molii precum pleava grăunțelor din glodul pământului. Crucile noastre ale românilor, sunt totdeauna pe deal la vedere, ne spune părintele Cătălin, știind din moși strămoși,  acolo unde este cruce, este iubire, evlavie, este jertfa Lui Hristos pentru noi oamenii răscumpărare prin curăție de păcat. Un cântec dedicat crucii a fost interpretat de Romică Harsanyi, colegul nostru de cenaclu, cu a lui voce deosebit de melodioasă și bine timbrată, cum de fapt întreaga priceasnă dedicată sfintei cruci ”Pe crucea din dealul iubirii/Pe culmea lipsită de flori/Se stinge făclia iubirii/Privind spre albastrele zări…”. O cruce avem toți, crucea întru puterea și mărirea ei, nu  poate fi decât semnul izbânzii întru ajutor, nădejde și biruință, fiindu-ne de-a una cu noi la orice încercare a vieți: pavăză, nădejde și împlinire. Acel cântec închinat Maicii Domnului, scris pe versurile autorului Vasile Luca: ”Maria Maica Lui Iisus/Ne ești ca soarele de sus/ Te chem în ajutorul meu/De câte ori îmi este greu, de câte ori îmi este greu…!  a cărei parte muzicală este compusă și interpretată de mult îndrăgiții cantautori:  Nelu Ivan și Marius Catalan, doi muzicieni de excepție, pe lângă vocile lor calde pline de noblețe, sunt maeștri în mânuirea armonioasă, unul a chitarei și celălalt  în suflatul și mânuirea naiului, o întrepătrundere fericită dând versului o melodicitate și trăire aparte. Iar cântecul ”Rugă pentru părinți” interpretat de cei doi prieteni, a făcut să picure neoprite lacrimi din ochii atâtor mame, a căror  părinți au trecut prin puntea morții în lumea cerurilor, o rugăciune scrisă de poetul Adrian Păunescu ”Enigmatici și cuminți/Terminându-și rostul lor/Lângă noi se sting și mor/Dragi noștri, dragi părinți/Cheamă-i Doamne înapoi/ Că și-așa au dus-o prost/Și fă-i tineri cum au fost/Fă-i mai tineri decât noi…”, cântec atât de firesc completat cu versurile din poemul ”Repetabila povară” aceluiași poet, poem interpretat cu atâta forță și simțire sufletească, de părintele Cătălin, la rându-i cu lacrimi în ochi, la gândul atâtor părinți a căror menire s-a stins odată cu plecarea copiilor lor, în cine știe ce țară, sau chiar ei copleșiți de ani, li s-a curmat flacăra vieții, cu speranța că poate în cer o vor duce mai bine  ”Cine are părinți, pe pământ nu în gând/Mai aude și-n somn ochii lumii plângând/Că am fost, că n-am fost ori că suntem cuminți, /Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinți…”. Sorin Popa, prietenul fiecăruia dintre noi, cu a lui cântec precum ciupitura unei harfe vălurite peste-a lacului sclipire, a venit cu o frumoasă odă închinată fiecărei mame: ”Ce frumoasă-i mama mea/Doamne alta nu-i ca ea/Dă-mi putere s-o iubesc /Lângă ea frumos să cresc/ Credincios cum este ea/ Doamne-i mama mea…”.
Cu această ocazie a fost amintit de către părintele Cătălin, episodul ultimei părți din concertul susținut nu demult la scena montată în  mijlocul  localității brașovene Prejmer, chiar dacă ploaia nu mai contenea să cadă, cei din fața scenei au rămas ascultând muzica cenaclului fără să le pese de vijelia dezlănțuită, ce le șficuia fața, printre care la loc de cinste erau și copii, au umplut scena de zâmbetele lor, înconjurându-i cu drag pe părintele Doru și Cătălin, o imagine adresată sufletului greu de uitat. Atmosfera bineplăcută din sfânta biserică, cântecele înălțătoare în trăiri, vorbele pline de dragoste, comuniunea întru aceeași nezdruncinată credință, a făcut loc mult așteptatei prezențe a părintelui Doru Gheaja, odată cu cântecul plutea peste noi, acea dragoste neostoită, flacără vie purtată peste întreg neamul românesc, părintele venind tocmai de la Alba Iulia- Capitala Unirii. Este o mare cinste pentru orice român să-l vadă, să-i ascute cântecele, în care sălășluiește ca într-un creuzet de foc, adevărata  istorie. Să nu-i uităm meritele plăpândei flori ce-și mijește petalele, mai tinerei Dominique Simionescu, cu o impedanță în voce, dacă nu ai vedea-o, ai crede că, ai în față o purtătoare de voce, având o statură princiară, pe când  Dominique, este atât de sfioasă și timidă încât, la auzul și văzul acestei fete, te întrebi ce resorturi deschid porțile nemaiîntâlnite ale muzicii la o ființă atât de sfioasă. Am avut parte de  o zi de duminică binecuvântată, cu siguranță va dăinui în inimile noastre cât și a celor din Cincu, asaltați de o imperioasă făgăduință făcută părintelui paroh Florian, invitându-ne de pe acum, la o nouă întâlnire, cu ocazia sărbătorilor de sfânt Crăciun, venind la colindat.
Nu ne rămâne decât să mulțumim întregii comunități pentru calda primire făcută, neuitând masa bogată la care am fost invitați să luăm parte, pâinea de casă a cărui miros de cuptor încins și vatră arsă  ne-a rămas  dulce amintire, poate chiar reper pentru o nouă întâlnire.  
Mulțumim Cincu, preabunilor tăi credincioși pentru toată strădania de care ați dat dovadă! Urmând ca sâmbătă 21 iulie, să fim oaspeții Centrului social Dumbrăveni, iar în data de  29 iulie vom fi la Făgăraș… urmând cu ajutorul și vrerea Lui Dumnezeu, alte și alte întâlniri, a căror menire spirituală este aceea de a fi aproape unii de alții. Să ne dea Dumnezeu puterea să îmbrăcăm haina smereniei, cugetul curat iubirii de neam și de țară, unică și dreaptă cale plină de bucurie întru aceeași credință. Cu Dumnezeu înainte! 

Vasile Luca

PROGRAMUL CENACLULUI LUMINĂ LINĂ

CONCERTLE CENACLULUI VOR FI URMĂTOARELE: SEBIȘ-BISTRIȚA- 28 OCTOMBRIE ORA 15 BUCUREȘTI -PAROHIA ȘERBAN-VODĂ ORA 16 4 NOIEMBRIE 8 NOIEM...