„Ne stim aceeasi, pe unde mergem suntem noi”
Dragostea de țară,
de pământul natal românesc, de tot ce ne leagă , fie evocare istorică, fie cânt patriotic, pricesne sau poezie, cei care compunem Cenaclul Lumină Lină, îmbrăcăm cu sfințenie odăjdiile straiele portului românesc, purtând în cuibarul
sufletului, acel frumos evocator adunat de-a lungul vremurilor în creuzetul
inimii acestui popor mult încercat aflat
de-a lungul istoriei la răscrucea stihiilor marilor imperii.
În drumurile noastre a redeșteptare
de țară, ne-am oprit pentru câteva ceasuri în satul Aciliu, aflat la nici o
zvârlitură de măciucă de Sibiu, o zonă bogată în tradiții, în mărturii ce
aparțin Mărginimii Sibiului. Oameni
pricepuți, știuți mari baci de oi, luând
atunci când se mai ținea cont de îndeletnicirile de bază ale pălmașului țăran
român, în slobozenia oilor luând de-a dunga meandrele hotarelor cu turmele purtate până în marginile dinspre marea câmpie
a Bărăganului , drumuri lungi anevoioase
cum altădată ”porneala” după hrana oilor, vara la munte iar pe timp friguros
coborând spre câmpiile bătute de vânturi și ierni mai cuminți prin acele părți
de țară. Numai că astăzi lucrurile stau altfel, iar baci de oi din păcate tot
mai greu afli, cum de fapt și posibilitatea de ați valorifica ceea ce cu
sudoarea palmelor bătucite de muncă ai putea obține. Avem parte mai mult de o
politică distructivă în toate ramurile agriculturii decât dezvoltarea ei. E-urile Europei sunt mai bune
în produsele aduse de la dracul din praznic, decât promovarea unei agriculturi
tradiționale care să micșoreze cimitirele tot mai de necuprins, de numărul
celor duși și pomeniți întru aducere aminte, de unde a fugit toată durerea și
întristarea, de atâta bine clamat ce ni-l doresc politrucii, mulți dintre ei
ajunși să conducă mai abitir puși pe
căpătuială și jaf, decât având acea dragoste pentru binele și aproapele lor..
Dar
să ne întoarcem la oile noastre, ca unicitate, în apropiere de satul Aciliu se află ”viaductul Aciliu,”
socotit o capodoperă a construcției zilelor noastre, din păcate prea puține în
rândul construcțiilor benefice pentru o apropiere veridică de Europa, socotit cel mai înalt viaduct din România, în lungime
de 1100 de metri, legat printr-o șea de șosea, susținută de imenși piloni ce se ridică la
înălțimea de 80 de metri. Ca date istorice, Aciliu este locul de origine al primului episcop ortodox al Episcopiei, Vadului,
Feleacului și Clujului ( Nicolae Ivan –
1855- 1936), De numele acestui mare om, se leagă ridicarea Catedralei
Mitropolitane, cât și, a clădirii Facultății Teologice, ambele din Sibiu.
Aciliu se poate mândri cu o frumoasă și impunătoare biserică ortodoxă cu hramul Sf. Arhangheli ”Mihail și Gavril”,
de asemenea face parte din una dintre
cele zece localități ce compun orașul Săliște. Ca întotdeauna, precum la ridicarea unei baghete magice unui dirijor
nevăzut, vorbind la adresa preabunului părinte Cătălin Dumitrean – conducătorul cenaclului, în acordurile de chitară și orgă, ne-am
început programul,onorați să-l avem ca ales spectator pe Horațiu Dumitru Racuciu – Primarul orașului Săliște, alături de Pr.
Petre - Toader Damian în calitatea sa de protopop acestor ținuturi, iar purtător
de grijă al bisericii din Aciliu, pe părintele paroh Florin - George Radu. Începutul
spectacolului revenindu-i mai tinerei componente a cenaclului, Dominique Simionescu, cu a ei voce caldă, reverberantă care uimește prin
puternica-i și melodioasa voce, interpretând cântecul ”Pentru
Ea”
Pentru ea la
Putna clopot bate,
Pentru ea mi-i teamă de păcate,
Pentru ea e bolta mai albastră –
Pentru limba, pentru limba noastră.
Pentru ea e bolta
mai albastră
Poem scris de Grigorie
Vieru pus pe muzica de regretatul
Aldea Teodorovici.
Spectacolul s-a
desfășurat într-o notă de înalt nivel spiritual, fiind anul centenarului Marii Uniri,
cântecele patriotice,, pricesnele, momentele poetice, au fost un preambul
la apariția pe scena spectacolului a preaiubitului de noi, cei din cenaclu dar
și de public, părintelui Doru Gheaja, emblematic prin purtarea-i
aleasă, îmbrăcat în odăjdiile smereniei Lui Hristos, prin haina preoțească,
purtându-l dea-una în suflet pe cel născut în ieslea Bethlehemului, venit pe pământ să dezrobească omul din
nimicnicia păcatului. De la început am fost înconjurați de oamenii satului cu
multă dragoste. Copiii îmbrăcați în
straie de srbătoare românești, l-a chemarea părintelui Doru Gheaja, i s-au
alăturat atât de firesc de parcă cine știe de când s-ar fi cunoscut, Părintele Doru s-a adresat copiilor prin cântec, aducând dar ceresc, chemarea
Domnului Iisus Hristos adresată lor ”Lăsaţi copiii să vină
la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu.
Adevărat zic vouă: Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copil, nu va
intra în ea ” Apoi părintele Cătălin Dumitrean, ca vorbă înțeleaptă
de luat aminte, îndemnând pe cei duși spre zările lumii, cât și cei rămași
acasă, să-și păstreze obiceiurile, tradițiile, sfintele sărbători, să nu-și
uite nicicând obârșia, limba, ”pentru noi a cânta în limba română este o
taină ce dăinuie peste veacuri, limbă făuritoare de frumusețe prin însăși
latinitatea cuvântului, prilej de mândrie și statornicie” Subliniind acest mirific adevăr, colega noastră de
cenaclu studenta la medicină Andreea
Tecar, cu al ei glas plin de noblețe
și gingășie, tot în aceeași notă de mândrie națională a interpretat cum numai
ea știe cântecul ”O, Măicuță
sfântă”
O, Măicuță sfântă
te rugăm fierbinte
Te rugăm de-a pururi
marea rugăminte
Nu lăsa, Măicuță,
să pierim pe cale,
căci noi suntem fiii
lacrimilor tale
Un cântec a căror versuri, nu rareori înlăcrimează ochi
întru îndurare și rugă, celei Preamăritei Maici la care în smerenie ne adresăm,
presărând la icoana sfintei fețe, durerile, cererile și mulțumirile noastre
pentru tot darul și bunătatea ce ne-o arată.
Nouă celor ce-i suntem aproape de suflet, nu ne rămâne
decât să-i mulțumim părintelui Cătălin
Dumitrean, preaiubitul părinte ce ne poartă de grijă în drumurile atâtor
concerte. Pentru efortul și jertfa de care întotdeauna dă dovadă, având același
țel dimpreună , de a ne iubi necondiționat noi românii țara și năzuințele ei,
să simțim acel dor neoprit care ne face să trăim prin porii ființei noastre
crâmpeie înălțătoare de aducere aminte din istoria jertfitoare a
neamului românesc. Fiecare odă dedicată
preamăririi multor înaintași, asemeni unui izvor apă vie, de bunătate,
înțelepciune și plinătate din care sorbim cu nesaț seva existenței
noastre, știuți ca popor pașnic iubitor de pace, neuitându-ne înaintașii,
aducând cu aceeași neîncetată osârdie, ruga închinată Preasfintei
Marii și Fiului ei, Iisus Hristos,
cât și, veșnica pomenire eroilor știuți și neștiuți, cei care precum Sfântul
Brâncoveanu cu ai lui fii, cât și
nenumărați sfinți români, presărați
de-a latul și lungul pământului românesc,
prin neștirbita lor credință, au îmbrăcat prin faptele lor haina muceniciei, jertfei și iubirii
de țară, a tot ceea ce ne este ca faptă,
întregire de hotare sfânt pământ românesc, neuitând vreodată de lacrima
neoprită a Basarabiei, sora cea
de dincolo de Prut
Sus
pe cer mai este înc-o rană grea
Bucovina plânge după mama sa
Ce putem să facem, e doar să
sperăm
Că-n tr-o zi acasă iar o să te-avem
Finalul revenindu-le mai
tinerilor fluierași din Săliște, conduși de iscusitul instructor Sandu Tătăreanu și fiul acestuia, cu
acest prilej, copiii din sat au prezentat în fața spectatorilor o seară de
șezătoare cu obiceiurile, transpuse scenic, din partea Mărginimii Sibiului. Un program artistic condensat gustat de publicul
spectator, încheiat de corul bărbătesc
alcătuit din localnicii satului, care au interpretat un mănunchi de cântece patriotice, chiar de petrecere și voie bună din această
binecuvântată parte de țară.
Mulțumim Aciliu pentru ospitalitatea și calda primire! Vasile Luca
