marți, 15 mai 2018

BRAȘOV! BRAȘOV! INFINIT DE FRUMOS!

„Brasovule venim spre tine/Munții tăi-i purtăm în vine”
”La un semn deschisă-i calea”                          CU acest vers din Scrisoarea
III a poetului Eminescu putem asemui apropierea noastră, a Cenaclului Lumină lină, de frumosul oraș de sub Tâmpa, poposind duminică în frumosul oraș Brașov, în acel răgaz de câteva ore, dând glas iubirii de Hristos în biserica ce poartă hramul ”Schimbarea la față și ”Sfântul Elefterie” așa cum scrie pe  placa de marmură prinsă de zid,  ”ridicată din contribuția credincioșilor, prin  strădania preotului Ioan Comșulea, ajutat de familia epitrop Enache Radu, în anii 1991 -1998 și sfințită de IP Sf. Dr. Laurențiu Streza Arhiepiscopul Sibiului și Mitropolitul  Ardealului, la 29 august 2006”, văzând numărul mare de credincioși ce-și așteptau rândul la intrare, să se închine la sfintele moaște ale sfântului Andrei ocrotitorul României,  împreună cu  osemintele întregitorului de neam Mihai Viteazu, aducându-le prinos de mulțumire și neuitare,  pricesnele, poezia, cântecele patriotice ce poartă înlăuntrul lor, acel sâmbure de adevăr adresat inimii, conștiinței naționale a fiecăruia dintre noi. 
  
  Semne de preamărire   grădinii Maicii Domnului  prea binecuvântate
numită România. Aducând dar ales prin strădania și grija părintelui Cătălin Dumitrean, Icoana făcătoare de minuni, loc de închinare și binecuvântare pentru fiecare creștin. Începând rugăciunea prin cântec  adresată inimii,  Maicii Domnului ”O Măicuță sfântă, te rugăm fierbinte/Să ne-asculți de-a pururi marea rugăminte/Nu lăsa Măicuță, să pierim pe cale/Căci noi suntem fiii, lacrimilor Tale” Rugă îndreptată spre cer, comuniunea și evlavia întru același glas de mărire alcătuind un cor imens prin vocile întregii biserici.  
   Cenaclul, cum de altfel ca întotdeauna și-a continuat impetuosul
program de data aceasta în fața a mai mult de 2000 de credincioși, setoși să asculte  acele cântece aducătoare de alinare adresate inimii, sufletului,   au prins aripi de cer,  balsam de iubire,  și pace, știind că acesta este mesajul Domnului Iisus Hristos adresat fiecăruia dintre noi. Nu odată, în timpul recitalului au putut fi văzute perle de lacrimi ivite la colț de geană de ochi multora dintre cei prezenți. ”Pe crucea din dealul iubirii/Pe culmea lipsită de flori/Se stinge făclia iubirii/Privind spre albastrele zări/ Te plânge izvorul din vale/Și raza de soare-n amurg/Se scutură florile-n cale /Și stelele toate se-ascund… La Brașov, am avut parte de o primire plină de bucurie, de oameni calzi primitori, plini de dragoste, la rându-ne, prin purtarea de grijă a părintelui Cătălin,  ne-am străduit să realizăm  un spectacol ,a căror cântece nemuritoare adresate prezentului, acea  lacrimă arzătoare  plină de dor, prin cuvântul  limbii române ce-și are puntea de legătură între noi cei de aici, și frații noștri de peste Prut, așteptăm zoritul semn de Unire cu Basarabia, acea zi dorită a imperiilor destrămate,  în care să trecem slobozi Prutul, fără să ne dea voie cineva de la răsărit sau de la apus Păcat că nu avem puterea, voința și dârzenia pe care a avut-o Mihai Viteazu, voința nestrămutată de întregire, dar avem  talent, avem artă, rezistăm prin cultură , prin credință și crez.
    Fapt elocvent prin vocea plină de gingășie și frumusețe a talentatei și
mai tinerei interprete Dominic Simionescu, cea care a adus versul cântecului regretatului Ion și Doina Aldea-Teodorovici, odă limbii române  Pentru ea la Putna clopot bate/Pentru ea mi-i teamă de păcate/Pentru ea, e bolta mai albastră/Pentru limba, pentru limba noastră….” De asemenea Alexandra, cea mai tânără membră a cenaclului  Lumină Lina a recitat  poezia Doina de Eminescu, aducând prin reverberația glasullui ei, acel inefabil frumos, al dulcii noastre limbă românești. Nelu Ivan, Sorin Popa, Romică Harsanyi, studenta la medicină Andreea Tecar, subsemnatul, dar mai cu seamă părintele Doru Gheaja, cel care este liantul, puntea de legătură între istorie și prezent, își are inconfundabila lui măreția, alături de părintele Cătălin Dumitrean, porniți de-mpreună pe drumul iubirii de neam și de țară, Nu ne facem decât datoria știind că în aceste zile ale prezentului, este nevoie mai mult de oricând de Unire, unirea din noi, poate și de aceea Unirea în cuget și simțire nu este numai apanajul marcării sutei de ani de 1918, ci o continuă și neîntrerupt asalt la porțile trezviei iubirii de neam de tot ceea ce este românesc, în care apele mării sufletului se vor liniștii doar atunci când hotarele de altădată ale țării vor fi reîntregite în fireasca și milenara  lor matcă. Până atunci nu vom înceta, și ca noi alte milioane de români, să aducem în sufletele nației noastre flacăra vie a redeșteptării  iubirii  neuitaților atâtor eroi și luminați cărturari ”Ioni fără de mormânt” presărați pe harta netrebniciilor trecutelor și prezentelor imperii, ca o urmă presărată de glorii, însemn al popoarelor spre neatârnate și libertate  peste popoarele lumii avide de dăinuire. Magistrala interpretare a lui Nelu Ivan a poemului ”De ce stau frate păstrăvii ascunși/De ce sunt noaptea apele cu stele/Și noi de ce ne naștem printre urși/Sau printre alte fiare și mai rele… a adus în lumina adevărului, nesecatele năzuințe ale noastre, ale  românilor de mai bine, de nesugrumare a libertăților, de pace, de bună rodire al ogoarelor din păcate tot mai în-sălbăticite
 Iar părintele Doru Gheaja,după un program bine timbrat cu cântece patriotice, a adus pe fețele multor mame lacrima plină de dor la adresa acelora mame  plecate în lumea de dincolo de această lume, altele rămase  cu dorul de cei dragi ai lor,  prin cântecul ”A venit aseară mama, din sătucu-i de departe… Așa cum ni s-a destăinuit părintele paroh Eugen Comșulea, cel care s-a ostenit ca totul să ne fie la îndemână pe timpul spectacolului, cu bucurie neascunsă ne-a spus că a luat parte la o duminică bineplăcută înaintea Lui Dumnezeu, care a început cu Sfânta Liturghie și a continuat, nu greșim dacă îi spunem cu o ”rugăciune cântată” cu patriotism, cu înflăcărare pentru anul centenar într-o biserică care adăpostește pentru câteva zile moaștele  sfântului apostol Andrei cel întâi chemat, și al urmașilor săi Epictet  și Astion - sfinții doctori fără de arginți, dar și părticele din osemintele marelui domnitor de țară Mihai Viteazu, toate acestea : sfintele moaște, osemintele,  cântările, versurile , emoția, au creat un moment  înălțător de rugăciune  înțeleasă de toți,  un moment evocator ai celor 100 de ani trecuți de la Marea Unire, care nu pot genera altceva decât acel imbold de a fi mai uniți noi românii și a pune interesele țării mai presus de interesele șterșilor inși. Știind, oricând ne paște la hotare primejdia cea rea, ceea ce ne face să fim uniți în credință, în fapte  și-n rugăciune, să veghem ca acest  binecuvântat pământ românesc să nu fie în-feliat și dat pe mâna atâtor netrebnici. Plăcut să vedem oameni ai căror credincioșie și iubire de țară, și-au unit glasurile  creând acel indestructibil sentiment de statornicie și iubire frățească, redeșteptând totodată mândria de a fi ROMÂN
Vasile Luca

”Nașterea Domnului contra lui Moș Crăciun? sau CUM ESTE CORECT SĂ ROSTIM? ”Sărbătoarea Crăciunului?” sau ”Sărăbtoarea Nașterii Domnului”?

” Nașterea Domnului contra lui Moș Crăciun?  sau CUM ESTE CORECT SĂ ROSTIM?  ”Sărbătoarea Crăciunului?” sau ”Sărbătoarea Nașterii Dom...