miercuri, 4 octombrie 2017

Părintele Cătălin: Gânduri pentru cei smeriți...

Nu m-am îndoit nicodată că noi, membrii cenaclului, nu am putea fi decât o frumoasă familie. Și pentru cine nu este cu noi pe drumurile țării, navigând  prin serile de spirit și de abnegație culturală, este dificil a înțelege cât de onești, cât se dăruiți cauzei, cât de ascultători și mai ales cât de smeriți sunt acești oameni...

Construit pe prinicipiile duhovnicești ale rugăciunii și ascultării de ierarhie, Cenaclul Lumină Lină a adunat de mai bine de patru ani o echipă statornică. Nu vedete, deși sunt oameni care ar putea fi numiți și ”profesioniști” cum este Părintele Doru Gheaja, nu egoiști, nu comentând la modul în care se face misiunea, adică dacă nu cumva noi facem ceva prea mult sau prea puțin. Sunt o familie cu toții pentru că știu să asculte, știu să spună prezent și mai ales știu să nu mâhnească în momentul în care din binecuvântate pricini, nu toți membrii sunt chemați în misiune. De exemplu la Rădăuți a revenit cu chitara Mihai Doda, un om care nu a mai fost chemat în ultimul an, dar care niciodată nu s-a simțit lezat că ar putea fi dat la o parte sau altceva. A acceptat că singurul scop pentru care este prezent, atunci când se apelează la serviciile lui, este acela de a face ceva pentru Hristos și slava Sfintei Biserici. un exemplu de smerenie și ascultare față de conducătorul cenaclului...
   
    Când orgoliile ne spun că noi am fi cineva, că avem valoare, că suntem buni, că suntem mai dotați decât semenii noștrii, atunci este foarte greu ca să rămâi în cenaclu. Mi-aduc aminte că în urmă cu ani de zile a venit la mine o fostă ”folkistă”, care nici mai mult nici mai puin a pus pretenții financiare și a cerut ca să aibă un anumit număr depiese în fiecare spectacol al nostru. I-am spus simplu că a greșit adresa, că aici nu  există pretenții ci doart suflet, iubire și jertfă. Că noi nu avem nume proprii, ci doar nume comune... Că acest lucru l-am învățat de la Iisus Hristos și nu dela Mahomed. Că este prea mare șansa ce o avem, ca să facem misiune creștină, decât aceea de a fi plin de salvă deșartă, bazându-ne pe faptul că am fi totuși talentați etc.
   
De ce v-am spus toate acestea. Am vrut să arăt faptul că, deși la Rădăuți nu am putut lua tot lotul cenaclului, m-a surprins plăcut atitudinea smerită a celor care au rămas acasă. Ba unii dintre ei s-au rugat în genunchi ca nouă să ne fie bine acolo. că nu contează cine merge, cine cântă, cât anume cântă, cât mai ales modul în care cei ce sunt pe scenă reușesc să facă mesajul național-creștin credibil și să schimbe la față România. Că din smerenie se naște dragostea... Restul e doar vânare de vânt... Mai ales că toate pier... Mai puțin dragostea...