E pentru prima dată în ultimii doi ani când, și nici nu acum
nu îmi dau seama de ce, am avut mari emoții înaintea concertului din Catedrala
Ortodoxă din Făgăraș. Știm că făgărășenii sunt oameni deosebiți, buni români,
care încă mai păstrează tradițiile și ortodoxia, dar o presimțire nedefinită se abătea încă de
ieri seară pe inima mea. Mă întrebam în mod nefiresc dacă va fi bine, dacă scopul cenaclului se va împlini și la acest concert, dacă și dacă mai avem puterea de a ne face datoria...Și totul a început conform obiceiului nostru, cu
pricesne închinate Maicii Domnului, cu Andreea care a recitat duios prologul de
început de concert și cu Nelu Ivan propunând sfințenia tuturor LA UMBRA CRUCII
TALE.
Și oamenii începeau încet-încet să cânte... Aproape o mie, poate chiar
mai mulți în unele momente ale concertului, dar în orice caz parcă, o jumătate de oră la început, cuprinși de
o mica stare de hipnoză, căci încă legătura dintre scenă și public nu atingea cotele
concertului de la Hărman de săptămâna trecută. Câteva mici probleme tehnice, în contextul în care am
cântat într-o imensă catedrală, și fără a face probe de sunet preliminare, ne-au dat sentimentul că ne facem greu înțeleși
în fața publicului făgărășan și că trebuie să ne străduim să dăm mai mult din sufletul nostru. Iar acustica bisericii părea a stinge glasurile
poporului,deși, noi vedeam că oamenii cântă și se uită fericiți spre noi. Dar, de fapt temerile noastre erau doar o mică
înșelare. Făgărășenii înșiși erau atât de emoționați de desfășurarea spectacolului, încât
parcă nu le venea să creadă ceea ce se întâmplă în fața lor, și de aici părerea că au rețineri în a se manifesta
cu emulație. Dar, în partea a doua a concertului, la recitalul Părintelui Doru
Gheaja, susținut cu vocile de colegii din cenaclu, s-a simțit din nou că
izvorul de iubire națională a făgărășenilor are debit și amplitudine. Iar le
ieșirea din biserică, după concert, nu vedeam decât oameni fericiți,
credincioși care ne îmbrățișau, ne mulțumeau din inimă și ne repetau că un
astfel de program nu au văzut niciodată... 
Stăteam de vorbă cu Nelu Ivan la ieșirea din biserică și ne
miram de bucuria oamenilor. Făceam o evaluare a evoluției noastre și încă nu ne
dădeam seama de ce Părintele Ciocan a fost așa de entuziast, mai ales când a
mărturisit, tare la microfon: EXTRAORDINAR! Desigur că am venit spre casă cu un
bun moral, mai ales că tot ceea ce facem noi, înseamnă un demers 100% sincer și
dăruit poporului român. Cenaclul Lumină Lină este un colectiv de suflete care
garantează eficacitatea luptei pentru valorile și tradițiile naționale. Altfel,
totul a fost ca de obicei. Alina de la Căpâlna a revenit după o absență și a
impresionat din nou publicul. Romică a fost la fel de convingător în a ne arăta
că are un mare talent, iar Sorin Popa special în tot ceea ce face. La fel și
colegii de la orgă, Ștefan Ion și Vai Rațiu, sau Mihai Doda de data aceasta cu
mai multe atribuții de organizare a concursului concertului, o inițiativă nouă
a pune o întrebare publicului și de a răsplăti pe câștigător cu un premiu
special. Iar doamna Maria, care a câștigat premiul, o pernă cu înger brodat în
atelierele de creație ale cenaclului, își va aduce aminte mereu de noi și de
acest concert deosebit de frumos.
Mulțumim Părinte Ioan Ciocan pentru tot ce ați făcut azi la
Făgăraș. Mulțumim iubit oraș de bun români și promitem că vom reveni. Maica Domnului să fie mereu cu noi!
