INFO CENACLUL LUMINĂ LINĂ

Toți cei interesați de organizarea concertelor noastre sunt rugați să ne contacteze la numărul de telefon 0748219300 Deasemenea, vă rugăm să popularizați cât mai des pe paginile dumneavoastră de socializare informațiile despre concertele noastre și articole din acest blog. Vă mulțumim!

joi, 19 noiembrie 2015

PĂRINȚI FĂRĂ DE NOI...

Imagini pentru rugă pentru părințiAm mai scris un poem... Mi-era gândul la părinți... Dar cum de s-a întâmplat să vină inspirația, hai să încerc să vă dau o explicație...mai ales că acum 3 minute tocmai am vorbit la Mediaș, prin telefon cu Nelu Ivan, care m-a determinat să o public pe blog și mi-a spus că va încerca o melodie... O, Doamne!
  Poezia CÂTĂ IARBĂ MAMĂ AI ÎN OCHI- mă tulbură conștient de fiecare dată. Îl văd pe Adrian Păunescu recitând în lacrimi REPETABILĂ POVARĂ, pe o înregistrare video mai veche și uitându-m la dânsul, sincer să fiu, mă simt destul de repetent la capitolu recunoștință față de părinți... Mai ales că totuși cred că aș putea avea atâta iubire, pe care însă o țin, din păcate, doar pentru mine și nu pentru atâția alții care merită să fie iubiți... Un fel de stranie neputință îmi dă sentimentul că îmi irosesc cele mai multe lacrimi și că, de  fapt, lacrimile au un singur sens: acela al iubirii. Mai ales ale iubirii pentru părinți... Dar poate că tocmai aceasta e tragedia cea mai grea a lumii în care trăiesc, aceea de a plânge pentru lucruri fără de folos... Iar eu fac parte din ea...
PĂRINȚI FĂRĂ DE NOI
Părinți ce-mi dați lumină, acum când lumea arde,
Văd trista voastră viață de a sta fără de noi,
Deși, mai cred din suflet, că dragostea nu cade,
Iertați-mi obiceiul de-a nu fi lângă voi.

Îmi port prin lume haina și pasul nepereche,
Aud, că mi se spune, că sunt prin toate dus,
Că tatăl meu, și mama, cu lumea lor cea veche,
M-a așteaptă pe o bancă, ca pe un alt Iisus.

Și vin furtuni să spele păcatele de lume,
Veninul celor mândrii c-aș fi cu toți nedrept,
Dar, dincolo de toate, chiar nu se poate spune,
Ce dor îmi e de mama și nu știu ce aștept.

Posibil numai moartea să-mi fie de trezire,
Un fel de alter ego și chiar ceva mai mult,
Să mi se miște munții de lacrimi și de fire,
Și-n dorul meu de viață, atunci să vă ascult.


Se înfierbântă cerul, e noapte, e beție,
Sunt așteptări deșarte și vai, bieții părinți,
Ce vise neîmplinite, ce greu le-a fost să fie,
Să ne aștept zilnic, tăcuți, sfioși, cuminți.

Și fiul lor nu vine, și fiica are treabă,
Nedreaptă piesă gravă și actorii suntem noi,
Și tatăl meu la poartă pe cine să mai vadă,
Și mama mea, pe cine să mângâie în doi.

Mă voi întoarce însă, să spun mamă și tată.
Să nu mă ajungă ceasul când iarba va ieși,
Din ochii lor de trudă și inimă curată,
Din tot ce cu iubire mai este și va fi.

Deci, pune-mi Doamne mila  și harul nepereche,
Să fiu și eu un înger, mai repede să zbor,
La casă părintească, în tinda cea străveche,
Unde m-așteaptă sfinții, cu lacrime și  dor.