Am mereu sentimentul că trebuie să vă spun ceva. Nu în calitate de om mândru, de conducător, de preot, ci pur şi simplu din pasiunea de a vă vorbi. Mi se face concurenţă pe FACEBOOK , locul unde intră atât de mulţi oameni, dar care poate că m-aş bucura ca să fie mai întâi prezenţi aici pe blog... Colegii, prietenii, credincioşii...
Mi-e dor să scriu şi să vorbesc oamenilor. Umbra mea vrea să cânte. Mâna mea vrea să vorbească de România. Ochii mei vor să găsească români adevăraţi. Aşa cum ochii unui călugăr vor să se acopere de Iisus, eu vreau să mă acopăr de România, de limba română, de dor... Vreau să mă lipsesc de Europa. Vreau să dispară Europa aceasta care ne-a luat cuvântul "BINE" şi ne-a dat mizerabilul "OK" ...
Mergem în Germania, dar la români... Şi colegii mei au alţi ochi acum, când vin la repetiţii... Sunt veseli, credincioşi, devotaţi... Dar o să plătească scump această bucurie... Din martie o să mergem pe cele mai grele coclauri ale României în misiune. Auziţi scumpi şi minunaţi colegi de cenaclu?După Germania va urma Gologota! Şi, Doamne fereşte să nu vă ţineţi de mine şi de neam!... Căci voi sunteţi chemaţi la iubire şi mucenicie, iar eu o să vă arăt cum arată adevărata Românie. Nu cea a MOL-urilor, nu cea a plimbărilor sub clar de lună, nu cea a tihnei de la trapeza unei mânăstiri... Nu! Cea a misiunii, a curajului, a iubirii, a jertfei! Deci, dacă v-aţi făcut de lucru cu mine, să nu uitaţi, veţi iubi enorm, veţi dărui enorm şi dacă va fi nevoie veţi suferi.
Deocamdată plecăm la Munchen... La români... E totul bine! Şi, nciodată OK!
