Părintele Adrian vorbea frumos de crini și de îndrăzneala suavă pe care o au ei către Dumnezeu. De minunile care se fac cu crinii care stau pe în vazele de la Icoana Maicii Domnului Îndrumătoarea. Crinii care deschid gurile muților și alungă temerile bolilor. Crinii Împărăției care transformă ochii în cișmea de lacrimi și palmele în linii de mângâieri. Dorul de crini, este un dor de Icoană și de iubire mariologică. Iubirea blândă a Măicuței, iubirea sfântă a oamenilor care se strâng la bine și la greu în jurul icoanei și coboară mila pe pământ.
...



Cenaclul nu înlocuiește Tainele, dar este îndrumat de Duhul Sfânt să colinde prin locuri grele. La sate, la orașe, în atâtea și atâtea locuri. Noi nu scoatem oamenii din rânduieli vechi, dar le readucem aminte că slujbele dacă nu ne trimit mai departe la misiune, la iubire, la desțelenirea potecilor dintre oameni, sunt doar slujbe și atât... Nu semănătorii sunt de vină. Nici sămânța aruncată nu are vreun cusur... Doar locul pe care cad... Și inimile care nu înțeleg poate nimic din ceea ce încercăm să facem noi...
...
Amiază. Somn lin. O clipă am impresia că îngerii se strâng în jurul meu. Mă trezesc și fredonez în gând cântecul meu și al lui Nelu Ivan: Somn Divin... În jur pace, pace, pace... Apoi încep să scriu... E duminică frumoasă în Ardeal... Și crinii au miros a Icoane și a veșnicie...
PĂRINTELE CĂTĂLIN DUMITREAN
dumitreancatalin@yahoo.com