Părintele Adrian vorbea frumos de crini și de îndrăzneala suavă pe care o au ei către Dumnezeu. De minunile care se fac cu crinii care stau pe în vazele de la Icoana Maicii Domnului Îndrumătoarea. Crinii care deschid gurile muților și alungă temerile bolilor. Crinii Împărăției care transformă ochii în cișmea de lacrimi și palmele în linii de mângâieri. Dorul de crini, este un dor de Icoană și de iubire mariologică. Iubirea blândă a Măicuței, iubirea sfântă a oamenilor care se strâng la bine și la greu în jurul icoanei și coboară mila pe pământ.
...
Amintiri frumoase cu cenaclul vara... Revăd câteva fotografii... Cenaclul Lumină Lină pornește tot mai mult spre definiții... Valul neputințelor din popor are parcă prin cenaclu o și mai blândă șansă ca să se transforme în Înviere, acolo în urechile și în ochii tuturor acelora care ne ascultă. Noi nu suntem grădinari școliți la impulsurile miturilor neoprotestante ale Europei, cum grăbit se grăbesc poate unii, e adevărat că puțini și niciodată pe față, ca să ne condamne. Noi suntem umilii semănătorii de gânduri frumoase. 
Cenaclul nu e lege, nu e cult, nu e paracult, nu e formulă de odihnă sau de petrecere a timpului liber. Cenaclul e un fel de carte cu vorbe frumoase, ce se scriu direct pe inima și pe ochii oamenilor. Cenaclul nu-și dorește să înlocuiască utreniile și vecerniile ortodoxiei, ci doar să stea mai mult de vorbă cu cei cărora nimeni nu le trece pragul sau cu cei care au uitat că sunt mai sunt frumoase și cântecele poeților, ale patriei sau ale bisericii.
Cenaclul nu înlocuiește Tainele, dar este îndrumat de Duhul Sfânt să colinde prin locuri grele. La sate, la orașe, în atâtea și atâtea locuri. Noi nu scoatem oamenii din rânduieli vechi, dar le readucem aminte că slujbele dacă nu ne trimit mai departe la misiune, la iubire, la desțelenirea potecilor dintre oameni, sunt doar slujbe și atât... Nu semănătorii sunt de vină. Nici sămânța aruncată nu are vreun cusur... Doar locul pe care cad... Și inimile care nu înțeleg poate nimic din ceea ce încercăm să facem noi...
...
Amiază. Somn lin. O clipă am impresia că îngerii se strâng în jurul meu. Mă trezesc și fredonez în gând cântecul meu și al lui Nelu Ivan: Somn Divin... În jur pace, pace, pace... Apoi încep să scriu... E duminică frumoasă în Ardeal... Și crinii au miros a Icoane și a veșnicie...
PĂRINTELE CĂTĂLIN DUMITREAN
dumitreancatalin@yahoo.com
