CEL MAI FRUMOS LUDUȘ...

Peisaj de vis. Poate rupt din vechile povești carpatine, poate din legendele copilăriei, cu ninsori abundente și fulgi în formă de stea. Pe acest cadru infinit de frumos, șase autoturisme aparținând membrilor cenaclului se întorc agale spre casă. Nu e grabă, nu e frenezie, doar împăcare și multă mulțumire de sine. Venim din drumul 342. Venim cu Icoana, cu moaștele sfinte, cu acești colegi de mărturisire despre care pot spune cu multă încredere că sunt frații și surorile mele  de misiune.

La Luduș totul a fost astăzi alb. Și un concert în care am regăsit emoția colectivă a neamului românesc. Adică entuziasmul de a fi român-creștin-ortodox. Cu două ore de concert absolute și fremătătoare de iubire. Cu o echipă a cenaclului, care a atras aplauze repetate, nu atât pentru calitatea dealtfel deosebit de specială a exprimării artistice, cât mai ales pentru oxigenul spiritual pe care îl împart românilor. Și publicul a simțit firescul nostru, naturalețea de care am dat dovadă într-un concert memorabil, în care, deși am fost reperați de ludoșeni ca fiind niște mesageri ai patriotismului absolut, noi spunem că nu ne-am făcut decât sfânta datorie.

Nelu Ivan a dat din nou sudură și echilibru grupului. Cald, liniștitor și entuziast, ne-a purtat cu chitara și vocea sa în

blândele ecuații ale dorului de absolut. Și parcă îl aud și acum cum rostea: Eminescu! Eminescu! Apoi, Alina, colega cea nouă din Căpâlna, cu glas curat și demn, a avut o prestație impresionantă și aplaudată la scenă deschisă de publicul prezent. Sperăm să rămână modestă, la fel de echilibrată și alături de acest unic cenaclu. Sorin Popa a adus dorul de mame pe culmi de extaz și vă mărturisesc că parcă niciodată nu a exprimat așa de clar cântecul MAMA, astfel că vocea sa ridică lirismul la parametrii cei mai sensibili.  Bravo! Despre Romică și Andreea ce pot să mai spun decât atât: strălucitori și perfect integrați în mecanismul cenaclului. Nu mai vorbesc de profesionalismul și devoțiunea instrumentiștilor noștri: Florin Loloiu,Vali Rațiu. Sunt oamenii ideali, la locuri pline de greutatea, așa cum este partea muzical-tehnică a spectacolului nostru. Un plus special și pentru dragul nostru Mihai Doda, pentru Teodor Bucur-aflat într-o unică lună de miere, și pentru toți ceilalți colegi ce au înfruntat frigul ca să asigure partea de infrastructură și promovare a exprimării noastre.

Ne întoarcem de la Luduș pe iarnă și totul pare un vis. Parcă nici nu îmi vine să cred că noi totuși existăm. Și acum încă mai cred că parcă suntem undeva în cer și lacrimile Maicii Domnului ne întețesc reveria...

Părintele Cătălin Dumitrean.

DIN RESPECT FAȚĂ DE CITITORI!

NE CEREM SCUZE...

Ne cerem scuze pentru faptul că noi, membrii activi ai Cenaclului Lumină Lină, uneori trebuie să scriem în grabă, pe genunchi în mașina de deplasare, cu multe greșeli de ortografie și exprimare și astfel să ajungem ca postăm mai la repezeală unele articole.

 Încă căutăm un jurnalist care să fie interesat de spiritul acestui cenaclu, care să fie dornic a ne ajuta mereu cu mintea și cu penelul bucuriei. Ziaristul ideal în opinia noastră, reporter al concertelor noastre, este acela care arde de dragul informării cititorilor blogului, un om care se agită, se străduiește, și uneori se mai și deplasează la concerte, culegând la cald informații despre modul în care un eveniment (aici vorbim numai de Cenaclul Lumină Lină) se desfășoară, sau de felul în care a fost el receptat de public, având ardoarea ca dumneavoastră, iubiți cititori, cei ce așteptați știri de la manifestările noastre, să fiți cât mai repede cu putință înștințați. Desigur, un astfel de jurnalist ar trebui să fie creștin practicant, bun român și pe deasupra iubitor al acțiunilor noastre misionare. Deocamdată încă îl mai căutăm... 

Poate NE VEȚI trimite ȘI o soluție, pentru că sfaturi, promisiuni și intenții bune primim mereu. Vă mulțumim!

CENACLUL LUMINĂ LINĂ

Cenaclul Lumină Lină vă așteaptă la Luduș

Cenaclul Lumină Lină își așteaptă prietenii la Luduș. Se anunță a fi o duminică minunată, o zi în care membrii cenaclului vor da totul pentru ortodoxie și neam.  Tot ce are Cenaclul mai frumos și tot ce am primit din seninul cerului de la Maica Domnului. Maica Domnului care va fi cu noi toți în această duminică superbă de mijloc de Gerar. Va fi un concert extraordinar. Toată săptămâna membrii Cenaclului au organizat repetiții, s-au scris cântece și poezii noi care vor fi oferite în dar publicului din Luduș. Așadar vă așteptăm duminică la Luduș, alături de  românii care încă mai cred în demnitatea istoriei noastre naționale și în Maica Domnului.

DE CE NE-A CHEMAT TEODOR LA NUNTĂ?

MARGINALII LA CONCERTUL 341 DE LA MOȘNA

Principiile nu au splendoare. Pe Munții Carpați zăpada vine și apoi se topește. Florile de colț sunt culese și apoi altele sunt așteptate să răsară. Doar membrii Cenaclului Lumină Lină simt nevoia să fie aproape la bine și la greu...

Oare de când și-a gândit Teodor, în așa fel propria sa nuntă? Cât oare i-au trebuit, lui și Adinei, ca să-și convingă inima, părinții, socrii, nașii, nuntașii, că o nuntă fără colegii săi nu este o nuntă întreagă, frumoasă și completă? Că în viața de toate zilele, deși caracterul este o floare tot mai rară, nu ajunge să ai numai bani sau jertfa de sine, ci mai trebuie să fi și OM... Cum a putut oare acest copil frumos ca la numai câteva luni de existență în Cenaclul Lumină Lină să fie atât de apropiat de cei cu care a bătut mai puțini kilometrii pe drumurile patriei, să zicem în raport cu alți prieteni-colegi, dar să își dorească atât de mult să fie om, să se bucure alături de noi și să ne invite la nunta sa. așa cum și-ar chema sufletul al rugăciune sau gândul la iubire. Ca să cântăm, să concertăm, să fim aproape de el... Da, de el, pentru că el ne dorea cu ardoare ca să fim alături de el...

Ar fi putut muta nunta la sute de kilometrii ca noi să nu ajungem. Ar fi putut invoca scuze, că nu putem noi sta la o astfel de nuntă, că poate e prea lumească, că poate e prea canonică, că nu are rost să amestecăm unele lucruri, sau că pur și simplu bugetul unui astfel de ospăț nu include mai multe tacâmuri... Ar fi putut să spună că deși ne iubește, Cenaclul are alt rol în viața sa, unul profesional și poate cel mult artistic. Ar fi putut să ne spună că aleasa inimii nu-i împărtășește dorința de a fi alături de colegi ( lucru imposibil de altfel pentru o fată atât de corectă, bună la suflet și pe deasupra sincer credincioasă), că și așa stă prea mult cu noi pe drumurile dintre concerte, că poate că măcar acum nu este cazul să mai cântăm cântece patriotice, între două dansuri de nuntă, că lumea are acolo alt rol, alt scop și altă destinație prin acest festin. 

Ar fi putut să ne pretindă ca altor nuntași o cinste în bani și să nu îngenuncheze din adâncul ființei sale atunci când noi i-am dăruit acel set unic de veșminte preoțești. Ar fi putut să fie ursuz, închis în sine, supărat pe evenimentele mai puțin vesele din trecut, să ia nunta doar ca o obligație, ca un obstacol peste care ar vrea să treacă cât mai repede, discret și fără prea mult zgomot...

Dar, nu... Teodor ne-a arătat dragoste și respect. Nu s-a ascuns după false prejudecăți și, ceea ce este cel mai lăudabil, este că a  recunoscut în noi, colegii din Cenaclul Lumină Lină, poate pe adevărații prieteni care cu adevărat au fost în mereu alături de el... Și ne-am dat seama că omul e OM mai ales când în astfel de momente unice ale vieții știe să rămână OM ȘI ATENT cu cei ce-și împarte zilnic pâinea, sau că o astfel de atitudine ca a lui înseamnă o șansă responsabilă pentru viitorul bisericii și al neamului. Vorbe mari? Nu, ci aplauze firești pentru un tânăr cumsecade, într-o lume în care nu ne mai încăpem de egoism, de fățărnicie, de dorință de dreptate. Autoritar și în viața de toate zilele, stăpân pe sine însuși, cald până la extremă, natural și bun la suflet, Teodor  ne-a dat posibilitatea ca la  sa să fim lângă dânsul și să realizăm un excepțional concert. Și nu greșit...

La final, aș reține o vorbă  a Părintelui Iosif Toma, care în duhul blândeții ne-a declarat:

-Părinte Cătălin, nici nu mai știu dacă am fost chemat la această nuntă, dar vreau să vin. Împreună cu Părintele Petru. La astfel de oameni, cum sunt cei doi miri, e bine să mergi și să fi mereu alături de ei. De la o astfel de nuntă nu poți lipsi.... 

Venirea Icoanei - Video și un cântec divin: De ce Măicuță?

De ce atât de minunat, Nelu Ivan?
În coloana din dreapta a blogului vă așteaptă o duioasă și inexplicabil de frumoasă surpriză. Este realizarea unui cântec pe versurile mele, dar pusă minunat în muzică de fratele meu mai mare, Nelu Ivan, omul căruia de emoție nici nu am putut să-i dau un telefon ca să-i mulțumesc. Mai ales că nu am cuvinte atunci când e vorba ca să mulțumesc cuiva pentru un asemenea dar. Ascultați cântecul cu căștile, se aude excepțional, și apoi urmăriți filmul de mai jos. Totul pentru Maica Domnului. Cântecul, Icoana, filmul, creația, iubirea și harul... (Părintele Cătălin)
VENIREA ICOANEI LA SIBIU - IANUARIE 2016

PATRU ZILE DE VIS LA SIBIU...CU ICOANA...

Icoana a plecat cu lacrimile noastre. Părintele Adrian la fel, a pornit ieri spre București cu atâtea sfinte amintiri și mai ales cu dorul de Maica Domnului al sibienilor, oameni sensibili, frumoși și evlavioși.

Patru zile cu Icoana la Sibiu, au fost patru zile de rugăciune, de momente înălțătoare, de pace, de întâlniri binecuvântate. Cu un regal fără egal, vineri seara când timp de două ore au vorbit Părintele Coțea și Părintele Adrian. O serată duhovnicească exploziv. Divinul a ajuns pământ, iar pământul s-a ridicat în iubire. Ce vorbe adânci au rostit cei doi duhovnici, poate că nici nu vă vine să credeți, că ceea ce vă spun a fost excepțional și cutremurător de adevărat. Totul despre viața actuală a lumii, despre pricina necazurilor, despre tentația ipocriziei la semenii noștri, despre pacea care va învinge nebuneasca sete de dreptate a lumii. Vorbe de îngeri, vorbe de sfinți, lumină lină...

Apoi duminica cu Grupul Psaltic de la Mihai Vodă. O liturghie cosmică și mistică. Totul ca un soare coborât pe pământ. Slujitorii la altar parcă zburau în slujba lor, sute și sute de creștini au umplut biserica, demisolul bisericii și curtea de pe strada Dealului, iar valuri de oameni curgeau neîncetat la Icoană și la Sfintele Moaște. Mii și mii și tot mai veneau...

A fost ceva de nepovestit. Și iată că eu totuși vă povestesc. Îndrăzneală smerită și bucurie mar eîn suflet. Așa a fost la Sibiu... 

BINECUVȂNTAREA MAICII DOMNULUI ȊNDRUMĂTOAREA LA SIBIU

Trăim din nou bucurii sfinte prilejuite de marea sărbătoare a venirii Maicii Domnului Ȋndrumătoarea de la Mânăstirea Mihai Vodă din Bucureṣti. Aṣa cum frumos ne scrie părintele Cătălin Dumitrean in poemul  De ce Măicuţă?,,…desăvârṣirea renaṣte ȋn fiinţă / Și ȋngerii se aṣează pe gândul omenesc”, cu atâta putere de rugăciune, har ṣi binecuvântare am primit toţi credincioṣii de la părintele Adrian Beldian, de la părintele Colţea, de la părintele Petru, de la părintele Cătălin, de la părintele Iosif, de la părintele Antonio.

Ce simţim venind la ȋnchinare? Simţim suflarea cu bună mireasmă a Maicii Domnului care ne binecuvântează, ne tămăduim, simţim mai profund

nevoia de a mulţumi Domnului pentru toate binefacerile din viaţa noastră ṣtiute ṣi neṣtiute… păi cum să nu simţi aṣa când Maica Domnului era vie, reală, ȋn picioare ȋn spatele sfinţilor noṣtrii preoţi care cântau din tot sufletul ȋmpreună cu credincioṣii veniţi la biserică, pricesne ȋnchinate Stăpânei Lumii, Maicii Domnului Nostru Iisus Hristos, care ȋṣi ȋntindea Sfântul Ei Omofor peste noi toţi, ne ȋmbrăţiṣa pe toţi cu dragostea Ei, spunându-ne să avem nădejde, aici e multă credinţă.

Am fost din nou copleṣiţi de fericire sufletul nostru a devenit ca un potir din cel mai scump

cristal care s-a ȋnvrednicit a-L primi pe Hristos ascultând glasul preoţilor noṣtrii dragi.

Dragoste, iubire dumnezeiască, har ṣi spledoare ne inundă de ȋndată ce intrăm ȋn Biserica Sf.Ioan Iacob Românul de pe strada Dealului. Ne ȋntâmpină Măicuţa Ȋndrumătoarea noastră sfântă ȋmpreună cu toţi sfinţii, de ale căror moaṣte ne bucurăm cinstindu-le dupa cuviinţă.

Atât de mult har dăruieṣte Maica Domnului tuturor celor care o iubesc.

Mulţumim Măicuţă ṣi dăm Slavă Lui Dumnezeu pentru toate!

A VENIT MĂICUȚA! SIBIUL A PRIMIT ICOANA! ȘI UN CONCERT DUIOS!

Pentru cei ce nu ați fost ieri la Sibiu, lăsăm fotografiile să vorbească. Și Icoana Maicii Domnului Îndrumătoarea, adusă de Ioan al Rusiconului la 1661 în Țara Românească, la Mânăstirea Mihai Vodă, iat-o din nou la Biserica Sfântul Ioan Iacob Românul de pe strada Dealului. Poate că ninsoarea de ieri, ca o amenințare de lumină, v-a dat gânduri controversate: Să veniți, sau să nu veniți la Icoană? Dar, dincolo de gândurile voastre, Icoana a venit! Să îi mulțumim frumos!

Ora 15 ne-a găsit pe toți acolo, pe strada Dealului. Cuminți, frumoși și mia ales calzi la suflet. Albul domina peisajul uman și urban. Părintele Petru în frunte. Părintele Antonio emoționat și liniștitor pentru noi. Părintele Iosif umil și plin de voioșie: A venit Icoana!- și murmurul a devenit cântec, până la un concert ad-hoc al Cenaclului Lumină Lină, de data asta format 90% din public. Cu poemele scrise de noi, de Mihai Enescu, cu orga împărțită frățește de Ștefan, Vali și Florin, cu vechi pricesne ce au răsunat până spre ora 21 în biserică. Și sute, sute, sute de oameni, care au curs ca valurile mării spre blânda Icoană.

La ora 19 a fost și o procesiune pe străzile laterale ale bisericii. La pas am mers cântând tropare și imnuri pentru Măicuța. Iar Părintele Adrian, la sosire, a vorbit atât de liber și de minunat despre rolul Născătoarei de Dumnezeu în eternizarea poporului român. Fabulos discurs și minunată lecție de sinceritate... Așa a fost ieri pe Dealului... Acasă la Maica Domnului...

MAICA DOMNULUI SOSEȘTE DIN NOU LA SIBIU!

 DE CE MĂICUȚĂ?

De ce te întorci Măicuță și ne săruți pe lacrimi,

De ce în casa noastră, sosești  din an în an,

De ce freamătă lumea cu aceste sfinte datini,

Cum se frământă bobul când a fost smuls din lan.

De ce doar lângă tine iubirea are milă,

De ce mai nu lași dreptate și lege pe pământ,

De ce tu ești iertare, și vindeci orice silă,

Și-n urma ta rămâne cel mai duios cuvânt.

De ce Sibiul simte chemarea la căință,

De ce lângă Icoană smerenii se înfrățesc,

De ce desăvârșirea renaște în ființă,

Și îngerii se așează pe gândul omenesc.

De ce și eu te caut și te aștept cu suflet,

De ce primesc răbdare, când ochii ți-i cuprind,

De ce un vis adoarme, și-un altul stă pe cuget,

Și către țărmuri line, plecat-am să colind.

Ultima noapte dinaintea venirii Icoanei Maicii Domnului Îndrumătoarea. Scenariul e același, doar lacrimile sunt mai fierbinți. O lumânare, un Ceaslov, o copie a icoanei, și câteva boabe arzând de tămâie. Închid ochii și îi văd pe toți cei dragi. Pomelnic plin de har. Amintirea... Vorbele strămoșilor. Bunica, bunicul care l-am cunoscut, câțiva mari duhovnici și mulți alții...

Mâine vine Măicuța... Mâine e joi... Icoana ajunge la Sibiu... Sufletul Cenaclului Lumină Lină. Motorul fără de care niciunul din cei ce colindăm țara nu am putea cânta nimic. Măicuța s-a născut la Sibiu odată cu cenaclul. Și de fapt ea a născut Cenaclul. De când vine Măicuța există și Cenaclul... ce vreți mai mult?...

Vă aștept la închinare! 

Cenaclul Lumină Lină din nou la treabă!

SIBIU

Avem vești bune. Mâine seară o parte din membrii Cenaclului Lumină Lină vor susține cea de a 340-a manifestare, cu ocazia venirii Icoanei Maicii Domnului Îndrumătoarea. Evenimentul va ava loc la ora 19, după ce în prealabil va avea loc procesiunea cu Icoana pe străzile: Dealului-Transilvaniei, Coșbuc, Donici-Dealului!

PROGRAMUL VIITOR

LUDUȘ- DUMINICĂ 17 I - ORA 11

SIBIU- 21 I- ORA 18 -A.S.T.R.A

PREJMER: 24 IANUARIE- ORA 16

VĂ RUGĂM SĂ POPULARIZAȚI ACEST PROGRAM ȘI PE ADRESELE DVS.

JOI VINE ICOANA MAICII DOMNULUI ÎNDRUMĂTOAREA! PREGĂTIRI INTENSE LA SIBIU!

Senzațional de simplu și de frumos. Aproape 70 de fii duhovnicești ai Părintelui Cătălin s-au întrunit astăzi la demisolul Bisericii Sfântul Ioan Iacob Românul pentru a se organiza, în vederea evenimentului numărul unu al anului 2016: VENIREA LA SIBIU A ICOANEI MAICA DOMNULUI ÎNDRUMĂTOAREA!

Totul pare simplu la o primă vedere, mai ales atunci când Icoana sosește la Sibiu (acum va veni a 7-a oară), în sensul că lucrurile merg foarte bine din punct de vedere organizatoric. Astfel, se pot vedea mii și mii de pelerini, brigăzi de ordine bine definite, ospeție plină de iubire, musafiri care vin și se simt bine, săraci care nu sunt nici ei uitați. Dar oare totul e chiar așa de simplu? Ei bine, dacă ați fi fost astăzi al Biserica de pe Dealului ați fi înțeles mult mai mult din ceea ce înseamnă munca unui grup organizat, al unor oameni extraordinari, care strâns uniți în jurul păstorului de suflete, reușesc să creeze emoție colectivă unică în comunitatea sibiană. E incredibil faptul că toți acești oameni, deși aparțin de drept altor parohii, în decursul a ani ș ani de zile, s-au adăugat acestei parohii misionare, aduși la duhovnicia părintelui de unele necazuri grele și de mari dureri.

Iată-i însă pe reprezentanții acestor oameni, șaptezeci la număr, hotărâți să realizeze pentru comunitatea sibiană câteva zile de excepție. Azi, la ora 12 ei s-au întrunit în ședință și preț de o oră și jumătate s-au organizat frumos, pe grupe de acțiune, pentru a face față la minunatul eveniment al sosirii Icoanei. Ce va fi începând de joi vom vedea și veți vedea. Dacă sunteți alături de noi, nimic mai simplu, haideți la Icoană și țineți aproape de Maica Domnului. Acesta e secretul nostru și posibila voastră fericire...

P.S. Știu că există un grup messenger care, la inițiativa Claudiei Nemeș, a declanșat un fel de  forum despre cenaclu. Acum, informația pare mai ușor de ajuns, mai ales la cei care se tot scuzau că nu prind blogul pe internet, că e greu să scrie adresa noastră, că semnalul e prea mic pentru a citi informațiile din această pagină. Mă rog, nu comentez, e mai bine așa...  Dar sper să nu renunțați la vizitarea acestui blog. E păcat de munca depusă de realizatorii ei, zi de zi, pentru ca dumneavoastră să citiți ceva  frumos... În rest, succes pentru forum... Chiar era necesar!

SURPRIZĂ LA ANIVERSARE!

Andreea a împlinit 22 de ani! Iar  o parte din colegii Cenaclului Lumină Lină i-au făcut o neașteptată surpriză, invitând-o la ora 18 la Biserica Sfântul Ioan Iacob din Sibiu. Acolo ce să vezi, totul era pregătit ca de praznic. Prieteni, oameni de suflet, chitare și o masă delicioasă. A fost momentul declanșării unor mari emoții și cântecele au pornit a la vale precum izvoarele limpezi din Munții Carpați. Ce să vă spun, ne-am simțit minunat. Mai ales Andreea, colega noastră care de mai bine de trei ani e alături de acest frumos cenaclu. O seară plină de pace, de folk, de iubire de neam, de noi înșine. Adică, de cei ce suntem lumini line ale viilor speranțe de mai bine!

LA MULȚI ANI, ANDREEA!

PRIMA POEZIE A ANULUI 2016

ÎNȚELEPCIUNE

(poem omagial pentru duhovnicul meu, Părintele Ioanichie din Frăsinei)

Mă las peste ape, și cerul șoptește,

E timpul tău frate, să dormi, să visezi,

La noapte un înger, în gând îți grăiește,

Ți-aduc paradisul, să-l cânți și să-l vezi.

O cetină mică de brad se înroșește,

Va ninge pe pleoape, un pic și cu dor,

Icoana Măicuței în brațe primește,

Un prunc și surâsul născut din fior.

Îmi cer idealul, o rază de floare,

Să tac, să ard nuferi pe lacul cel blând,

Ce dor mi-e de șoapta născută din soare,

De-o vale uitată, de ultimul gând.

Se fac pregătiri pentru ziua festivă,

Când crinii iubirii se țin de cuvânt,

Și nu mai e nimeni să-mi stea împotrivă,

Și câtă splendoare, și-un dar legământ.

Trezește-te  slavă de timp nepereche,

Copiii, copiii, ce-i tot pomenim,

Sunt îngerii milei, ce-au prins în ureche,

A spune: Hristoase! La Tine venim!

Și astfel un munte se aruncă în mare,

Doi șoimi își fac cruce cu aripi de har,

Culege-ți misterul din tot ce vă doare,

E dorul, e visul, e darul din dar!

părintele Dumitrean Cătălin

PLUGUȘORUL CENACLULUI LUMINĂ LINĂ! SCURT ȘI CUPRINZĂTOR...

 

Sorcova vesela,

Să trăiți să fiți iubiți,

Voi creștini blagosloviți,

Plini de milă și virtute,

Și cu inimi renăscute.

Ia mai mânați măi flăcăi,

Hăi-hăi!

Anul nou cel care vine,

Tot Cenaclu să vă dea ,

Din lumini de dor senine,

Nu mai fie vreme grea.

Un buhai pentru Romică,

Har frumos Nelu Ivan,

Un Mihai fără de frică,

Brocoli mai mulți în an.

Ia mânați cu suflet măi,

Hăi-Hăi!

 

De la Hoghilac din vale,

Alexandru dor se dea,

Sorin Popa de pe cale,

Către București să stea,

Cum zicea în cântec versul:

Constantine, nu uita,

Că la București sunt oameni,

Ce-o să-ți umble la parale,

Și-o să vrea să-ți ia din bani,

Deci, acum ne e momentul,

Precum zice testamentul,

HAI MÂNAȚI ȘI LA MULȚI ANI!

Hăi-Hăi!

Pentru anul care vine,

Nu mai vrem decât atât,

Pe la casele române,

Să cântăm cu drag nespus,

Vom pleca unde-o să fie,

Cu bilete de avion,

Și de-o fi de zbor fobie,

Unii vor veni pe jos,

Ia mai mânați măi flăcăi:

Hăi-hăi!

 

Am uitat de Ștefan blândul,

Și de orga lui de preț,

Că la anul, cine știe,

Vom cânta la vreun botez,

Iar Teodor, asta-i soarta,

Pe la Moșna, imediat,

Își va lua cu drag consoarta,

Miri cu sufletul curat.

Deci mai mult ne e avântul,

Ca să ne-ascuțim cuvântul,

Ș idin dor de om și rai,

Toți să zicem: Hai-Hai-Hai!

 

La mulți ani, vă fie bine,

De urat pot a ura,

Din lumini de ceruri line,

Vă rog a mă asculta,

Și în anul care vine,

Tot pe blog  și tot mine,

Să simțiți că așa-i românul,

Când se vrea a fi stăpânul,

El cu lacrime doinește,

Și din ceruri har primește,

Acest har ce vi-l trimit,

De la Domnul meu iubit!

Mânați măi!

Hăi-Hăi!

LA SFÂRȘIT DE AN...BOCET PENTRU NEAMUL MEU...

Pe vremuri reci de iarnă, la gura sobei, lângă colinde și acatiste citite cu lacrimi, mi-e dor de strămoși. Și poate că e greu de crezut acest lucru. dar în rugăciune îmi caut vechiul neam. Și eroii, și moartea, și învierea... Sfârșitul de an mă găsește lângă amintirea acestui popor frumos, așa cum era el atunci când lumina vetrele bisericilor de lemn, cum rugăciuni blânde către Maica Domnului. Închei anul, îngenunchind și rugându-mă Maicii Domnului pentru poporul meu. Bolnavul meu popor. Și cer un doctor și o înviere. Și mulțumesc pentru toate lui Dumnezeu. Că încă mi-a lăsat liber scrisul, inima și rugăciunea....

LA MULȚI ANI

BOCET PENTRU NEAMUL MEU

Of, neamul meu bolnav de întâmplare,

Fără de doctori te-am lăsat în frig,

Și cerul tău nu-ți lasă îndurare,

Și Doamne, către cine să mai strig.

Mi-e greu să văd oștirea risipită.

Vai, bietul tricolor cum stă stingher,

Lângă acel drapel ca o ispită,

Cu stele reci și suflet efemer.

Românii pregătesc revelioane,

Narcotizați de bani și clipe seci,

Și-n acest timp se bat pe hărți piroane,

Ce-ascund sub vise mari fărădelegi.

Of, neamul meu rănit de altă ciumă,

Tu nu te uiți că ești de fapt un rob,

Imperiul Europei te sugrumă,

Și patimi îți trimite ca un drog.

Ai vrut să ieși și tu cumva în lume,

Dar ai uitat, că marile puteri,

Sunt doar iluzii de minciuni nebune,

Ce te-au făcut și-n molimă să speri.

Și vine Anul Nou, și nu e bine,

Revelionul nu își are rost,

Ne-am ruinat și sângele în sine,

Ca un soldat ce-a adormit în post.

Vedeți, voi ce citiți, că nu se mișcă,

Nici chiar în noi deplinul sentiment,

De-a face din vibrație morișcă,

Și de-a ieși din tot ce-i indecent.

Gândiți că e destul  să nu știți multe,

Într-un noroi să vă târâți frumos,

Că și așa nu-i nimeni să vă asculte,

Și mai de treabă e să mori duios.

De fapt, mințiți cu propriul vostru sânge,

Eroi, botez creștin și dor de cer,

Eu vă repet, e timpul de a plânge,

Și de-a ieși din trucul cel stingher.

E ceasul să pornim o nouă luptă,

Aliniați sub cel mai sfânt onor,

Unind popor pe harta țării luptă,

Reînviind viteazul tricolor.

Și-apoi când moarte ne va cere gândul,

Pășind spre rai, zidiți în lacrimi noi,

Să nu slăbim nici inima, nici rândul,

Căci lângă noi pășesc numai eroi.