Peisaj de vis. Poate rupt din vechile povești carpatine,
poate din legendele copilăriei, cu ninsori abundente și fulgi în formă de stea.
Pe acest cadru infinit de frumos, șase autoturisme aparținând membrilor
cenaclului se întorc agale spre casă. Nu e grabă, nu e frenezie, doar împăcare
și multă mulțumire de sine. Venim din drumul 342. Venim cu Icoana, cu moaștele
sfinte, cu acești colegi de mărturisire despre care pot spune cu multă
încredere că sunt frații și surorile mele
de misiune.
La Luduș totul a fost astăzi alb. Și un concert în care am
regăsit emoția colectivă a neamului românesc. Adică entuziasmul de a fi
român-creștin-ortodox. Cu două ore de concert absolute și fremătătoare de
iubire. Cu o echipă a cenaclului, care a atras aplauze repetate, nu atât pentru
calitatea dealtfel deosebit de specială a exprimării artistice, cât mai ales
pentru oxigenul spiritual pe care îl împart românilor. Și publicul a simțit
firescul nostru, naturalețea de care am dat dovadă într-un concert memorabil,
în care, deși am fost reperați de ludoșeni ca fiind niște mesageri ai
patriotismului absolut, noi spunem că nu ne-am făcut decât sfânta datorie.
Nelu Ivan a dat din nou sudură și echilibru grupului. Cald,
liniștitor și entuziast, ne-a purtat cu chitara și vocea sa în
blândele ecuații
ale dorului de absolut. Și parcă îl aud și acum cum rostea: Eminescu! Eminescu!
Apoi, Alina, colega cea nouă din Căpâlna, cu glas curat și demn, a avut o
prestație impresionantă și aplaudată la scenă deschisă de publicul prezent.
Sperăm să rămână modestă, la fel de echilibrată și alături de acest unic
cenaclu. Sorin Popa a adus dorul de mame pe culmi de extaz și vă mărturisesc că
parcă niciodată nu a exprimat așa de clar cântecul MAMA, astfel că vocea sa
ridică lirismul la parametrii cei mai sensibili. Bravo! Despre Romică și Andreea ce pot să mai
spun decât atât: strălucitori și perfect integrați în mecanismul cenaclului. Nu
mai vorbesc de profesionalismul și devoțiunea instrumentiștilor noștri: Florin
Loloiu,Vali Rațiu. Sunt oamenii ideali, la locuri pline de greutatea, așa cum
este partea muzical-tehnică a spectacolului nostru. Un plus special și pentru
dragul nostru Mihai Doda, pentru Teodor Bucur-aflat într-o unică lună de miere, și pentru toți ceilalți colegi ce au înfruntat frigul ca să
asigure partea de infrastructură și promovare a exprimării noastre.
Ne întoarcem de la Luduș pe iarnă și totul pare un vis. Parcă
nici nu îmi vine să cred că noi totuși existăm. Și acum încă mai cred că parcă
suntem undeva în cer și lacrimile Maicii Domnului ne întețesc reveria...
Părintele Cătălin Dumitrean.
DIN RESPECT FAȚĂ DE CITITORI!
NE CEREM SCUZE...
Ne cerem scuze pentru faptul că noi, membrii activi ai Cenaclului Lumină Lină, uneori trebuie să scriem în grabă, pe genunchi în mașina de deplasare, cu multe greșeli de ortografie și exprimare și astfel să ajungem ca postăm mai la repezeală unele articole.
Încă căutăm un jurnalist care să fie interesat de spiritul acestui cenaclu, care să fie dornic a ne ajuta mereu cu mintea și cu penelul bucuriei. Ziaristul ideal în opinia noastră, reporter al concertelor noastre, este acela care arde de dragul informării cititorilor blogului, un om care se agită, se străduiește, și uneori se mai și deplasează la concerte, culegând la cald informații despre modul în care un eveniment (aici vorbim numai de Cenaclul Lumină Lină) se desfășoară, sau de felul în care a fost el receptat de public, având ardoarea ca dumneavoastră, iubiți cititori, cei ce așteptați știri de la manifestările noastre, să fiți cât mai repede cu putință înștințați. Desigur, un astfel de jurnalist ar trebui să fie creștin practicant, bun român și pe deasupra iubitor al acțiunilor noastre misionare. Deocamdată încă îl mai căutăm...
Poate NE VEȚI trimite ȘI o soluție, pentru că sfaturi, promisiuni și intenții bune primim mereu. Vă mulțumim!
CENACLUL LUMINĂ LINĂ
