PRIMELE INFORMAȚII DESPRE TURNEUL ITALIAN AL CENACLULUI

Zile fierbinți și gândurile spre un frumos turneu italian, care va începe luni 15 iunie și va dura exact o săptămână. Timp ideal pentru misiune creștin-națională, dar și pentru o lecție deschisă de istorie și civilizație europeană.

VERONA

-          Vom fi prezenți în mai multe orașe. Concertele sunt deja afișate în dreapta paginii, dar vom vizita și câteva locuri importante pentru istoria Italiei. Revenim la Sfântul Anton în Padova, mergem în Verona pe urmele vechiului Colosseum, locul unde istoria devine și casă a prezentului, și vom fi cu pașii noștri și pe țărmul Mediteranei. Prilej de meditație, rugăciune și pace sufletească.

Villafranca di VERONA

-          Mulți semeni și-ar dori să facă parte din echipa cenaclului, mai ales că iată sunt oportunități deschise de a vedea lumea. Însă, credibili și beneficiari ai acestui proiect nu pot fi decât cei ce s-au angajat să trudească concert după concert în ambianța misionară a Cenaclului. De aceea, am refuzat, propunerile de a lărgi echipa turistică a cenaclului, rămânând la cei ce sunt membrii efectivi ai cauzei noastre. Doamne ajută!

-          Plecarea se face luni 15 iunie, la ora 15. În prima seară dormim la Mânăstirea Hodoș-Bodrog lângă Arad, gazdă tradițională a drumurilor noastre externe. Vom ajunge acolo probabil în jur de ora 21, iar apoi, a doua zi dimineața, cât mai devreme pornim spre Italia.

-          Concertele noastre vor fi mediatizate puternic la Radio Trinitas, având și un corespondent special, pe domnul Mircea Toma- cunoscut redactor al postului Patriarhiei Române.

PADOVA

-          Părintele Constantin Pascariu- gazda noastră de suflet- s-a preocupat ca totul să fie foarte bine, mai ales că sfinția sa a fost punctul de plecare a acestui nou turneu italian, al doilea în șapte luni de zile, fapt pentru care îi mulțumim anticipat și promitem zile de neuitat.

-          Colegii preoți din Villafranca di Verona, Bassano și Udine, sunt și dânșii pe poziții, cu eforturi organizatorice deosebite, ei înșiși fiind preoți deosebiți, oameni care nu s-au dat la o parte spre a oferi ceva în plus comunităților pe care cu pasiune le păstoresc. Și lor le promitem că vom face tot ce ne stă în putință ca să fie frumos și să ne mai cheme...

-          Suntem consecvenți crezului nostru de a nu precupeți nici un efort pentru ca Maica Domnului să fie lăudată de inimile noastre, iar identitatea românească să ne fie prilej de mândrie și bucurie eternă.

UNEORI NE FACEM CĂ IUBIM- pagină din JURNALUL Părintelui Cătălin

Am sentimentul, că din ce în ce mai mult există pericolul de a te face că iubești. Din frică de solitudine omul inventează repere de viață. Mai întâi convenții, apoi moduri de a socializa și în sfârșit iubiri închipuite. Creștinismul este pentru foarte mulți o iubire închipuită. Ideea că noi am fi creștini e doar în mintea noastră. Vorbim mult despre Hristos, dar facem foarte puțin din ceea ce ne cere El. Credem că iubim nelimitat, precum scrie în doctrina noastră, dar picăm lamentabil la primul examen de iubire. 

Un profesor adevărat de creștinism nu ne-ar trece pe foarte mulți clasa elementară. Ci ne-ar încadra în categoria corigenților, care mint, inventează erori didactice, orice, numai să nu învețe lecția cea bună. Iar atunci când sunt scoși la tablă, ei dau vina pe părinți, pe sistem și chiar pe dascăli, că nu ar ști cum să-i determine să le intre învățătura, mai repede, pe pâlnia minții... În fapt, lipsa pasiunii, atrage și lipsa dorinței de culturalizare creștină și apoi, evident că și de faptă efectivă duhovnicească.

În concluzie, creștinismul înseamnă transpirație 80%... Și abia apoi vine Duhul Sfânt... La fel și iubirea, nu ai cum să fi iubit până la capăt, dacă tu mereu găsești o problemă...undeva, cândva...

X

Mă bate gândul ca în vara aceasta să scriu o carte despre concertele Cenaclului Lumină Lină. Nu despre membrii care au aparținut acestei adevărate pepiniere de misionarism ortodox, ci despre oamenii simplii cu care m-am întâlnit până acum în 305 acțiuni de iubire național-creștină. Ar merita cei ce au rămas până la capăt fideli principiilor noastre, să vorbească ei ce au simțit dincolo de scenă. Nu cei de pe scenă, care de multe ori s-au simțit mai superiori decât cei de pe scaune, în ideea că ei ar fi cei ce oferă totul... Nu, ar merita pur și simplu, să scriu o carte despre aspecte mai puțin vizibile din concertele noastre, și la loc de cinste ar sta lacrimile acelor bătrânele de la țară, care mereu așteaptă revenirea cenaclului în locul în care l-au întâlnit...

Femeile simple din popor au fost destinul nostru misionar. Prin ele am existat. Nu prin vedete, nu prin artiști, nu prin oameni care au vrut să câștige ceva omenesc de pe seama acțiunilor misionare... Ele și copiii, oamenii de caracter, cu care ne-am intersectat în fața și în spatele scenei... Oameni despre care aș putea spune lucruri nemaipomenite, așa cum le-am observat și le-am ținut în inimă de atâția ani... Știu că o astfel de carte nu s-ar cumpăra la oraș, dar mi-e de ajuns să o scriu, să o duc prin satele României și să o dăruiesc acelor țărani... Ei, ar ține-o în mână precum o Icoană... Și acum, mi-aduc aminte că singurul om care mi-a sărutat o carte de poezii, a fost sfântul părinte Nicodim Bujor... El, înțelegea totul...

X

Am răsfoit o carte a lui Pascal Brukner despre iubire... Nu am înțeles nimic și de aceea nu îi dau titlul... Ca să nu smintesc. Vorbește de zeii iubirii, de India, de nevoia de a rupe monotonia în dragoste... Sminteli contemporane care au urâțit pământul și lumea... Sau vinul dracilor... Păcat, că se scrie mult azi în lume... Și mai nimic important... Totul e falsitate... și vis fără Creator...

X

Bătrânul Iosif Vatopedinul avea o vorbă frumoasă, pe care o redescopăr chiar acum, răsfoind o carte duhovnicească: Rugăciunea vine din ASCULTARE, iar nu ascultarea din RUGĂCIUNE... 
În concluzie: 
NOI NU PUTEM FACE NIMIC BUN ÎN VIAȚĂ PENTRU CĂ NU ASCULTĂM DUHOVNICII... DE ACEEA NU NE MAI RUGĂM CU FOC ȘI DRAGOSTE...

BÂLTA...DE LA IMPOSIBIL LA DIVIN! A FOST GREU ȘI A DEVENIT MINUNAT!

Ziua de Duminică

Ora 8.30 Nu știu dacă voi găsi cuvinte potrivite, pentru ca să pot reda atmosfera evlavioasă de Rusalii, trăită în BISERICA DIN BÂLTIȘOARA. Cu părintele Ioan trăind emoționant fiecare cuvânt al Sfintei Liturghii, cu răspunsurile de la strană oferite de membrii cenaclului, cu pricesnele blânde ardelenești, care au clamat spiritul înflăcărat al oltenilor și i-au făcut să trăiască parcă în Rai.

Deci, ziua a început cu har și cu sfințenie. Am vorbit oamenilor despre certificatul de botez al Bisericii, despre acea zi de CINZECIME, în care Duhul Sfânt a coborât în inimile apostolilor și în locuitorii IERUSALIMULUI...

14.00 Am plecat prin RUNCU spre PEȘTERA SFÂNTULUI NECTARIE... Drum de câțiva kilometrii prin sate, apoi am intrat într-un defileu unic, gen Cheile Bicazului, un loc de agrement pentru turiști, dar de evlavie și responsabilitate pentru noi, misionarii Maicii Domnului. Un peisaj superb, mirific și plin de savoare. Am urcat scările de stâncă și am intrat în mica peșteră, amenajată ca un paraclis, cu icoane superbe, cu candele și cu pace sufletească. După fotografiile de rigoare, ne rugăm și cântăm Apărătoare Doamnă. Atmosfera este superbă . Ne simțim stingheri și plini de lumină lină. Auzim că aici vine și slujește un pustnic, iar Sfântul Nectarie ne privește din toate părțile... Minunat!

18.00 Suntem în Bârda, sat vecin cu Bâltioșoara. La această oră ar fi trebuit să înceapă concertul, dar nu sunt decât câțiva oameni. Sincer să fiu, anticipam o asemenea problemă. Nu intrăm în panică. Nelu Ivan cântă divin  pe scenă, un fel

de antrenament artistic cu micuțul public improvizat din noi și cei câțiva oameni...  Scriu un poem... Paradoxal, ne simțim totuși bine...

19.00 la această oră i-au hotărârea de a ieși în centrul satului, împreună cu părinții parohi și a chema oamenii, care stăteau pe uliți indeciși, rușinoși și firavi neștiind ce este acela un concert susținut de BISERICĂ... Le explic în cuvinte scurte și hotărâte și apoi îi conving să vină după noi... Efectul este miraculos, zeci de oameni vin spre Cămin, apoi alții și alții...

ÎNCEPEM CONCERTUL... Greu, oamenii sunt agitați, nu știu cum să se comporte... Unii cântă, alții aplaudă, iar alții încă nu-și găsesc locul. Am nevoie de un dialog insistent pentru a-i priza și a le explica tot ceea ce facem noi. La fel și colegii, par descumpăniți... Într-o primă fază îi simt chiar obosiți și nesiguri, dar e doar o iluzie de moment. În sfârșit, cântecele curg frumos, oamenii încep să lăcrimeze și totul se schimbă...

În 30 de minute se realizează o atmosferă incendiară. Nu exagerez cu nimic, e chiar unic. Oltenii iau foc, mai ales la cântecele patriotice și se implică total în visul nostru... CĂCI 

TOTUL PARE UN VIS... Noi simțim de pe scenă momentul și dăm tot ce avem mai bun în glas, în inimă și în virtute... Iar, la sfârșit regretăm că oprim motoarele iubirii... Într-un concert care a părut de-a dreptul imposibil la început și s-a sfârșit în mod nemaipomenit...

Mulțumim Bârda, oameni minunați și frumoși! 

Mulțumim Părintelui Ioan Bucur și tuturor celor din jurul său, prieteni de acum ai noștri și ai condiției noastre mărturisitoare...

SĂ FIȚI IUBIȚI!

ARDE SCENA OLTENIEI...CENACLUL LA DATORIE!

Drum spre Gorj. Plecăm din Sibiu, cu mașinile. Mă așez lângă Nelu Ivan și doamna Mirela și povestim de proiectele Cenaclului. Mi se cere să scriu o poezie despre salvarea lemnului din pădurile românești și exact la intrarea în Târgu Jiu poezia e gata. Efectul pare că este unul bun, căci Nelu Ivan îmi spune că vrea numaidecât să îi dau poezia spre a face un cântec de generație...

În tot acest timp țin strâns legătura telefonică cu familia Părintelui Ioan Bucur... Pe unde o luăm? Mai avem? Cum sunt oamenii pe acolo... Și răspunsul ne vine fix la ora 15 când ajungem în Bâltișoara. Suntem primiți acolo regește. Poliția, autoritățile, sătenii, părintele Ioan cu cădelnița și clopotele care bat puternic a bun venit. Rămânem uimiți și ne dezmorțim greu, dar ne revenim în cele din urmă... Și vorba ardeleanului: Doamne, tare fain e!

La ora 16 a început slujba de maslu. Biserica e arhiplină. Preoți și săteni veniți din multe locuri. Predic și le spun oamenilor că însuși Maica Domnului ne-a trimis la ei. Oltenii zâmbesc și apoi lăcrimează. Mai ales că încerc să leg un dialog spontan cu ei și cu necazurile lor. Le propun să mergem și la Cămin spre a realiza concertul cenaclului și la ora 18 ne îndreptăm agale spre centru satului. Acolo totul este pregătit. Scena ne așteaptă. Andrei, Nelu Ivan, Sorin, Ștefan deocamdată... iar Alexandru și Romică sunt încă  pe drum, ei plecând ceva mai târziu din Mediaș.

La 18.30 concertul începe. Cântăm pentru Maica Domnului. Apoi, Mama și în sfârșit atmosfera se încinge. La RUGĂ PENTRU PĂRINȚI  toată lumea cântă și lăcrimează. Recităm poezii din cartea cea nouă pe care am scris-o și punem pricesnele direct pe inima spectatorilor. Sunt vii, frenetici, calzi și se antrenează în cursivitatea momentului. Încerc să-i aduc în stare de apogeu, și reușim la cântecele patriotice: ÎN MUNȚII ABRUDULUI, DIN ȚARA MOȚILOR, TRECEȚI BATALIOANE ROMÂNE CARPAȚII... Propun și alte cântece și toate prind foc. Sosesc și Romică cu Alexandru și scena se întregește de inimi. Deci: SĂRACĂ-I INIMA  MEA ȘI LA INIMA CEA BOGATĂ par să fie piesele serii, atât de sublim sunt cântate de public... 

Sorin Popa este în vervă și declanșează zâmbetul cu a a sa piesă: CONSTANTIN ȘI VERONICA. Nelu Ivan intervine și el delicat în cântec, iar apoi ne reîntoarcem la cântecele patriotice: NE-AU CĂLCAT STRĂINII. Sună divin și lumea se ridică în picioare. Toată sala cântă. Un succes nemaipomenit. Nu putem deci rata momentul de glorie, așa că le oferim: CÂNTEC PENTRU OLTENIA... HAI UNIVERSITATEA, HAI CRAIOVA, TU, CAMPIOANA UNEI MARI IUBIRI...

Încheiem seara cu NOAPTEA E STĂPÂNĂ-N VALE, la microfonul principal venind Părintele Ioan, cel de la care am învățat de fapt cântecul, acum 12 ani. Imnul ne găsește mai uniți cu publicul ca niciodată și seara se încheie minunat... Iar eu adaug doar  atât: Aceasta este Oltenia și aceștia sunt pandurii lui Tudor!

Azi, duminică, am ținut un al doilea recital la Biserică. Frumos și la fel de înălțător. Nu avem practic timp de respiro. La ora 18 cântăm în Bârda... La Cămin...Suntem în Oltenia, la datorie... Cu Dumnezeu pe buze și în inima noastră!