Saptamana Patimirilor
exprima perioada de la Florii pana in Sambata cea Mare inclusiv. Conform
randuielilor canonice, in aceasta saptamana se ajuneaza pana spre seara.
Caracteristica esentiala a acestei saptamani sunt Deniile. Luni, in Saptamana
Patimilor, se face pomenirea patriarhului Iosif, vandut de fratii sai cu
treizeci de arginti. El este o preinchipuire a lui Hristos, care a fost vandut
de Iuda. Acuzat de desfranare, ajunge in temnita. In urma talmacirii unor
visuri, este scos din inchisoare si pus administrator peste tot Egiptul.
Stapanirea lui Iosif peste Egipt era o prefigurare a biruintei lui Hristos
asupra pacatelor lumii. Tot in aceasta zi se face pomenire si de smochinul
neroditor, blestemat de Hristos sa se usuce pentru ca nu avea rod. E o pilda
data omului, din care trebuie sa retina, ca Dumnezeu este atat iubire cat si
dreptate. Deci, la judecata de apoi, El nu doar va rasplati, ci va si pedepsi
pe cei ce nu au rodit. Incepand cu Denia de duminica seara, se canta pana in
Sfanta si Marea Joi urmatorul tropar: "Iata mirele vine in miezul noptii
si fericita este sluga pe care va afla-o priveghind; iar netrebnica e cea pe
care o va gasi lenevindu-se. Vezi dar, suflete al meu, cu somnul sa nu te
ingreuiezi, ca sa nu te dai mortii si afara din Imparatie sa te incui, ci te
desteapta strigand: Sfant, Sfant, Sfant esti Dumnezeul nostru, pentru
Nascatoarea de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi". Marti se face pomenirea
celor zece fecioare. Este o pilda care are menirea sa ne tine treaza datoria de
a trai permanent in Hristos. Numai asa vom avea raspuns bun la judecata finala,
caci prin implinirea voii divine, Hristos ia chip in noi. Concluzia acestei
pilde este ca Hristos, trebuie sa Se regaseasca in fiecare dintre noi in orice
moment. Din pilda retinem ca cinci fecioare au avut doar candela fara ulei, iar
celelalte cinci au avut si candela si ulei. Candela fara ulei reprezinta
relizarea de sine in totala nepasare de ceilalti. Candela cu ulei reprezinta
evlavia insotita de milostenie. In Miercurea Saptamanii Sfintelor Patimiri se
face pomenirea femeii pacatoase care a spalat cu lacrimi si a uns cu mir
picioarele Mantuitorului, inainte de Patima Sa, ca simbol al pocaintei si
indreptarii omului pacatos. "Doamne", zicem noi catre Hristos,
"femeia care cazuse in pacate multe, simtind dumnezeirea Ta", deci,
fiind miscata de harul dumnezeiesc spre cunoasterea cea mai presus de
intelegere, "a luat randuiala de mironosita". A facut ceea ce doreau
sa faca femeile mironosite dupa inmormantarea Mantuitorului. A anticipat
inmormantarea lui Hristos si pregatirea Lui cu miresme, "aducand mir de
mult pret". A fost mistuita de dorinta de a i se dezlega pacatele:
"Dezleaga-mi pacatele mele, asa cum eu mi-am dezlegat parul". Joia
Patimilor este inchinata amintirii a patru evenimente deosebite din viata
Mantuitorului: spalarea picioarelor ucenicilor, ca pilda de smerenie, Cina cea
de Taina la care Mantuitorul a instituit Taina Sfintei Euharistii, rugaciunea
arhiereasca si inceputul patimilor prin vinderea Domnului. Dupa ce a savarsit
Cina cea de Taina, Mantuitorul le da ucenicilor o noua porunca: "Sa va
iubiti unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, asa si voi sa va iubiti unul
pe altul. Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti
avea dragoste unii fata de altii." Nu intamplator in fata Sfantului Potir,
noi spunem Mantuitorului: "Nu-ti voi da sarutare ca Iuda, nu voi spune
Taina Ta vrajmasilor Tai; ci, ca talharul marturisindu-ma, strig Tie:
Pomeneste-ma, Doamne, intru imparatia Ta". In Vinerea Mare se face
pomenirea de sfintele, infricosatoarele si mantuitoarele Patimi ale
Mantuitorului si de marturisirea talharului celui recunoscator care a dobandit
raiul. Patimirile Domnului sunt numite sfinte, mantuitoare si infricosatoare.
Sfinte pentru ca Cel ce sufera este Fiul lui Dumnezeu, mantuitoare pentru ca
Cel ce patimeste nu este un simplu om si infricosatoare caci toata faptura s-a
schimbat la rastignirea lui Hristos: " Soarele s-a intunecat, pamantul s-a
cutremurat si multi din morminte au inviat". In Sfanta si Marea Sambata
praznuim ingroparea lui Hristos cu trupul si pogorarea la iad cu dumnezeirea
pentru a ridica din stricaciune la viata vesnica pe cei din veac adormiti. Astfel, noi zicem:
"Cand Te-ai pogorat la moarte Cela ce esti fara de moarte, atunci iadul
l-ai omorat cu stralucirea dumnezeirii. Iar cand ai inviat pe cei morti din
cele de dedesubt, toate puterile ceresti au strigat: Datatorule de viata,
Hristoase Dumnezeul nostru, marire Tie". Randuiala Bisericii noastre este
ca indata dupa ce se spun cu cantare cuvintele in care facem prohodirea
Mantuitorului nostru Iisus Hristos, indata dupa aceea se pomeneste Invierea. Ajunsi
in ziua Sfintei Invieri, Biserica ne cere: "In Ziua Invierii sa ne luminam
cu praznuirea si unii pe altii sa ne imbratisam, si sa le zicem frati si celor
ce ne urasc pe noi si asa sa strigam: Hristos a inviat din morti cu moartea pe
moarte calcand si celor din morminte viata daruindu-le". Sa luam aminte la
cum petrecem aceste zile, ca la finalul lor sa avem putere sa raspundem
chemarilor Sfantului Ioan Gura de Aur: "Toti sa va ospatati din ospatul
credintei, toti sa luati bogatia bunatatii. Nimeni sa nu planga pentru saracie,
ca s-a aratat imparatia cea de obste, nimeni sa nu se tanguiasca pentru pacate
ca iertare din mormant a rasarit. Nimeni sa nu se teama de moarte ca ne-a
izbavit pe noi moartea Mantuitorului. A stins-o pe ea Cel ce a fost tinut de
aceea, pradat-a iadul Cel ce s-a pogorat la iad. Si aceasta mai inainte apucand
Isaia a strigat: Iadul, zice, s-a amarat intampinandu-Te pe Tine jos, s-a
amarat ca s-a stricat, s-a amarat ca s-a batjocorit, s-a amarat ca s-a omorat,
s-a amarat ca s-a legat. A luat trup si de Dumnezeu s-a lovit, a luat pamant si
s-a intampinat cu cerul, a luat ce a vazut si a cazut intru ce n-a vazut.
Unde-ti este moarte boldul? Unde-ti este iadule biruinta? Inviat-a Hristos si
tu te-ai surpat. Inviat-a Hristos si au cazut dracii. Inviat-a Hristos si se
bucura ingerii. Inviat-a Hristos si viata vietuieste. Inviat-a Hristos si nici
un mort nu este in mormant. Ca Hristos inviind din morti incepatura celor
adormiti S-a facut. A aceluia este slava si stapanirea in vecii vecilor.
Amin".
