La Rupea, în Casa de Cultură totul a fos duios. O sâmbătă seara plină de har... Cu echipa cenaclului reîntregită... Și, chiar acum când scriu mă gândesc la un paradox teribil de frumos. Înainte scriam mult pe blog și poate nu era atâta emulație în jurul concertelor noastre... Acum scriu mai puțin, dar faptele sunt totale și profunde... Și mai ales prietenia membrilor cenaclului...
Of, mă gândesc chiar acum... cer scuze că iar întrerup cronica...dar vreau să facem o repetiție... Si să văd zâmbetul colegilor... O doresc acasă la Nelu Ivan și la Romică... În Mediaș... Ce frumos era când ne vedeam cu toții, la demisolul bisericii din Sibiu... Era o veselie aparte... Și iată că ne-am închegat o echipă frumoasă... Ne simțim ca o echipă la fotbal care joacă de cinci ani împreună... Și nu ne plictisim... Ce dar frumos...
Rupea...da Rupea... Ce să vă povestesc? Mi-e greu să reiau firul minunilor și să le dezvolt taina... A fost din nou divin... Noi... Cu părintele Doru la timona unei corăbii incredibile pentru secolul XXI... Incredibil că mai există un astfel de cenaclu... Poate ultimul de altfel... O corabie care merge nestingherită prin furtuni și face atracție în marile porturi ale poporului român... Și totul pare un vis... Noi suntem viusl... Cenaclul LuminĂ...
PĂRINTELE CĂTĂLIN: NOAPTE BUNĂ VASILE MARDARE!
Cândva căltoream împreună. Tu conduceai mașina, eu te ascultam cum îmi povesteai lucruri neștiute despre |Adrian Păunescu... Am fost împreună la Homorod, la Bogata, la Brașov. etc... vreo 25 de spectacole.... Mi-ai spus povestea debutului, cum ai fugit când Jerry de la Falpo ți-a cerut să cânți la o preselecție... Te-ai intimidat că nu aveai chitara cu tine și dus ai fost... Evident în tribiună, căci pentru ca să ajungi la un spectacol, la FLACĂRA ai făcut până la Botoșani vreo 15 kilometrii pe jos... Apoi debutul efectiv în 1990 la Turnu Severin, anii faini cu Adrian Păunescu, alături de maestu în casa sa, la bine, la despărțiri, la tot...
Apoi ne-am ținut împreună de rumuri... La Cioceni, când i-am făcut părintelui Lazăr o mare suspriză de ziua sa și s-a trezit cu noi la ușă... Ce șoc a mai fost... ȘI noi ce-am mai cântat... La soar a mea la onomastică.... Of, dar unde nu am fost... Of...
Mai ști cum povesteam Vasile și cum îți ceream să duci o viață creștinească... o dată te-am găzduit o săptămână și ce frumos a fost... Mi-ai spus că ”Cenaclul Lumină Lină e un vis, că nu am mai cântat de nu știu când consecutiv în fața a sute de oameni, că-i mai fain de o mie de ori la cenaclu ca în restaurante sau în club sau în nu știu ce alte săli laice, unde cânți, și cânți, și uneori lumea îți mai dă câte 50 de lei ciubuc ca să o mai cânți și pe ”aia” de dragoste... Că la Lumină Lină te simți un mare domn, un trubadur onest al poporului Că artistul, din păcate nu e recunoscut și lumea îl ia uneori la preț de matineu... Dar că la cenalcu e sublim...” Ce frumos!
Ai plecat... Nu știu de ce... Sau, mă rog, viața nu iartă pe nimeni... Ultitma dată am vorbit la Traube... În curte, atunci cu festivalul iei... Noroc cu Nelu Ivan și cu Cristi că mi te-au readus în față... M-ai admirat pentru ce am spus la microfon, că nu se cuvine ca în timp ce cântăm cântece sfinte de neam unii să consume băuturi alcolice... Că divertismentul nu face casă bună cu patriotismul... cel puțin în astfel de momente SACRE... Mai ales că de atunci ”profesioniștii” de peste tot nu au mai vrut Cenaclul pe la ”festivaluri”, ca să nu li se tulbure cumva boemia...Că mi-i spus și atunci Citez cuvânt cu cuvânt: ” Bravo! Așa ar fi făcut și Păunescu! Chemați-mă oricând la VOI că vin, deși aveți acum îl aveți și pe Nelu, și el este cea mai potrivită soluție pentru chemarea morală a concertelor voastre, mai ales că dânsul este un om care spune enorm de mult prin astlfe de cântece... Dar mi-ar fi tare drag cu voi... Voi faceți ceva unic și sănătos pentru popor...” Atunci nu ți-am spus,nu aveam cum, dar mai târziu am lăcrimat cu gândul al cele spuse.... Îmi vorbea un mare folkist... Omul care a fost gata să rămână mereu lângă mine... Omul care va rămâne mereu în inima mea. Iartă-ne Vasile! Du-te acum liniștit în cer și pregătește-ne și nouă concertul cel MARE! Într-o zi vom cânta numai împreună.... Și acea zi va fi fără de sfârșit...
PĂRINTELE CĂTĂLIN: NOAPTE BUNĂ VASILE MARDARE!
Cândva căltoream împreună. Tu conduceai mașina, eu te ascultam cum îmi povesteai lucruri neștiute despre |Adrian Păunescu... Am fost împreună la Homorod, la Bogata, la Brașov. etc... vreo 25 de spectacole.... Mi-ai spus povestea debutului, cum ai fugit când Jerry de la Falpo ți-a cerut să cânți la o preselecție... Te-ai intimidat că nu aveai chitara cu tine și dus ai fost... Evident în tribiună, căci pentru ca să ajungi la un spectacol, la FLACĂRA ai făcut până la Botoșani vreo 15 kilometrii pe jos... Apoi debutul efectiv în 1990 la Turnu Severin, anii faini cu Adrian Păunescu, alături de maestu în casa sa, la bine, la despărțiri, la tot...Apoi ne-am ținut împreună de rumuri... La Cioceni, când i-am făcut părintelui Lazăr o mare suspriză de ziua sa și s-a trezit cu noi la ușă... Ce șoc a mai fost... ȘI noi ce-am mai cântat... La soar a mea la onomastică.... Of, dar unde nu am fost... Of...
Mai ști cum povesteam Vasile și cum îți ceream să duci o viață creștinească... o dată te-am găzduit o săptămână și ce frumos a fost... Mi-ai spus că ”Cenaclul Lumină Lină e un vis, că nu am mai cântat de nu știu când consecutiv în fața a sute de oameni, că-i mai fain de o mie de ori la cenaclu ca în restaurante sau în club sau în nu știu ce alte săli laice, unde cânți, și cânți, și uneori lumea îți mai dă câte 50 de lei ciubuc ca să o mai cânți și pe ”aia” de dragoste... Că la Lumină Lină te simți un mare domn, un trubadur onest al poporului Că artistul, din păcate nu e recunoscut și lumea îl ia uneori la preț de matineu... Dar că la cenalcu e sublim...” Ce frumos!
Ai plecat... Nu știu de ce... Sau, mă rog, viața nu iartă pe nimeni... Ultitma dată am vorbit la Traube... În curte, atunci cu festivalul iei... Noroc cu Nelu Ivan și cu Cristi că mi te-au readus în față... M-ai admirat pentru ce am spus la microfon, că nu se cuvine ca în timp ce cântăm cântece sfinte de neam unii să consume băuturi alcolice... Că divertismentul nu face casă bună cu patriotismul... cel puțin în astfel de momente SACRE... Mai ales că de atunci ”profesioniștii” de peste tot nu au mai vrut Cenaclul pe la ”festivaluri”, ca să nu li se tulbure cumva boemia...Că mi-i spus și atunci Citez cuvânt cu cuvânt: ” Bravo! Așa ar fi făcut și Păunescu! Chemați-mă oricând la VOI că vin, deși aveți acum îl aveți și pe Nelu, și el este cea mai potrivită soluție pentru chemarea morală a concertelor voastre, mai ales că dânsul este un om care spune enorm de mult prin astlfe de cântece... Dar mi-ar fi tare drag cu voi... Voi faceți ceva unic și sănătos pentru popor...” Atunci nu ți-am spus,nu aveam cum, dar mai târziu am lăcrimat cu gândul al cele spuse.... Îmi vorbea un mare folkist... Omul care a fost gata să rămână mereu lângă mine... Omul care va rămâne mereu în inima mea. Iartă-ne Vasile! Du-te acum liniștit în cer și pregătește-ne și nouă concertul cel MARE! Într-o zi vom cânta numai împreună.... Și acea zi va fi fără de sfârșit...
